Poate pentru ca in general in ultimele (aproape) doua decenii, pe aceasta vreme ma astepta vacanta sau era inceputa deja, zilele astea ma roade o lene crunta. Sa nu credeti ca ma las prada ei…nu, lupt din rasputeri. Dar parca nimic nu mai iese ca in alte zile, nimic nu se mai finalizeaza la fel sau nu se mai finalizeaza deloc. Paradoxal, desi acum imi permit sa plec o saptamana-doua, imi e asa de lene ca mai bine raman in Timi…prin urmare, nu am leac.

Am terminat ( in sfarsit!) Amantul doamnei Chatterley. Slabut. Adica fata de Sons and lovers si Women in love. Desi criticii (specialisti domne’!) spun ca acesta este cel mai reusit roman a lui Lawrence, pe mine m-a cam plictisit cu discursurile lui nesfasite despre clase sociale, industrializare si sexualitate. In comparatie, Sons and Lovers este un roman mult mai dinamic, mai viu.

In facultate, Mihaies (da, da, Mircea!) dupa ce ne citea cu voce tare, emfatic si revoltator de sacadat The Sound and the Fury de Faulkner (partea lui Benny!), ne anunta amenintator ca daca asta ni se pare greu de citit, sa ne fereasca al de sus sa citim As I lay Dying (tradus la noi Pe patul de moarte).

Da, mi s-a parut greu de citi The Sound and the Fury si totusi azi m-am apucat de As I lay Dying. Va rog sa fiti alaturi de mine in aceasta grea incercare. Si dupa ce trec eu de ea, macar va pot spune daca e chiar asa de greu….sau nu!

PS Planul meu cu renuntatul la cafea s-a cam dus dracu’! Azi am baut cel putin 3 si nici zilele trecute nu am fost usa de biserica!