Povesteam acum cateva zile despre redescoperirea unor vechi carti de povesti.

Cele care mi-au ramas cel mai puternic in amintire sunt cele de mai jos…poate pentru ca disperam pe toata lumea sa-mi citeasca din ele, poate pentru ca asa ma adormea bunicul in fiecare seara, poate pentru ca povestile din aceste carti au dat nastere in mintea mea la vise, care mai apoi, le-am avut repetitiv pana in anii adolescentei…

Dar prima carte de povesti este aceasta. Spre deosebire de cele de mai sus, lipsite total de ilustratii, aceasta este compusa doar din cateva pagini cu poze colorate si cate un vers comic si ritmat:
Despre ursuleti poznasi, veverite, iepurasi

Bun e ceaiul aburind, una alta povestind!


Hai, arata-te la geam, mazare gustoasa am!


Iepuras, hainuta gri, taci si nu mai smiorcai!

Sooooo sweeeet! 🙂