V-am mai povestit pe acest blog despre felul in care am descoperit uleiurile esentiale si o parte din calatoria pe care am inceput-o in descoperirea lor.
Inainte sa va spun povestea uleiului esential de busuioc, vreau sa reiau cateva idei despre care am mai vorbit si care mi se par foarte importante:
– nu cred ca uleiurile sunt un panaceu universal – nu sunt medicamente, nu trebuie consumate (sau percepute) ca niste pastile
– nu cred ca uleiurile au acelasi efect pentru toata lumea
– cred ca pot ne pot sustine sanatatea si ne pot completa
– cred ca daca avem deschiderea necesara si rabdare, putem sa le descoperim cu adevarat



Pe raftul de uleiuri esentiale din frigider, aveam cateva uleiuri dedicate racelilor si nasucurilor infundate. In general, foloseam uleiuri recomandate de obicei la raceli. Uleiul esential de cimbru, eucaliptul si – de data mai recenta – piperul negru. Acestea erau uleiurile care mi se pareau mie ca functioneaza la noi. Si chiar functionau: desfundau nasul cand le difuzam.
Doar ca aveam sa aflu ca aceasta actiune, desi multumitoare, era una limitata.

Nu imi mai amintesc exact de ce am inceput sa difuzez uleiul esential de busuioc cand vedeam primele semne de raceala sau de boala. Cred ca mi se parea mie ca mirosul sau persista cel mai mult in incapere si parca improspata aerul si il curata.

Doar ca am observat ca functioneaza la Natalia. Si a functionat un pic mai mult decat un simplu ulei care desfunda nasucul.
Imi amintesc in detaliu o zi cand am luat-o de la scoala. M-am si speriat cand am vazut-o: desi dimineata era bine, in doar 4 ore se molesise, incepuse sa fie febrila, sa ii curga nasul si cu o stare generala extrem de proasta. Era evident ca a luat o viroza.
Am plecat cu ea degraba spre casa, convinsa ca in urmatoarele zile nu mai vine la scoala si ma asteapta tot protocolul de boala! Am si sunat-o pe doctorita noastra de familie si am stabilit ca momentan sa lasam sa vedem ce simptome are si ulterior ne auzim la telefon sa vedem cum o putem ajuta.
Am ajuns acasa, a ciugulit ceva si s-a intins toropita in pat, infofolita sub patura. In timpul asta, am adus difuzorul in camera si am pus uleiul esential de busuioc.

A dormit adanc si cand s-a trezit…era bine. A doua zi a mers la scoala si nu a fost bolnava nici in perioada urmatoare.

Am repetat asta ori de cate ori am vazut-o in pragul bolii. Initial am crezut ca e o coincidenta, dar dupa mai multe ocazii in care busuiocul o intarea si o inviora, am inceput sa imi pun intrebari.
Doar ca nu stiam nici ce sa intreb sau cum sa formulez intrebarea. Ma intrebam daca doar mi se pare…dar de cate ori ma indoiam si alungam gandul din minte, mi se reconfirma puterea busuiocului asupra ei.

In cele din urma, mi-am luat inima in dinti si i-am scris Adei de la Aromateria. I-am impartasit si faptul ca desi am observat in mod repetat beneficiile, parca nici mie nu imi vine sa cred si vreau sa ma ghideze sa citesc mai multe despre asta.
Si astfel am ajuns sa o citesc pe Valerie Ann Worwood.

Citind-o am primit mai multe raspunsuri despre aromaterapie si uleiurile esentiale, am simtit ca intru intr-o noua etapa in relatia mea cu ele si ca incep sa le inteleg putin mai bine.



Vreau sa va povestesc acum cateve aspecte pe care eu nu le stiam si care mi-au oferit, intr-o oarecare masura, raspunsul la afinitatea deosebita a Nataliei la uleiul esential de busuioc.

De exemplu, nu stiam ca la utilizarea uleiurilor esentiale, unele componente din ele se regasesc in doar cateva minute in sange!
Valerie Ann Worwood aduce in discutie masajul cu ulei esential de lavanda (diluat la 2%), in urma caruia, la doar 5 minute, componeti ai uleiului esential de lavanda au fost detectati prin analize in sange. Nivelul maxim este atins in 20 de minute si apoi, pana la 90 de minute, dispare.

Acum am inteles mai bine de ce este atat de important sa nu consumam intern uleiuri esentiale, mai ales nu de capul nostru!

Si intrebarea mea ramanea aceasi: de ce unii oameni reactioneaza atat de bine la un anumit ulei? De ce exista o afinitate intre ei si un anumit ulei?

Iar raspunsul l-am primit in randurile urmatoare si va redau aici textul in engleza: „The keys are turned in the locks, their jobs are done, and they can leave. It should also be said that while some of the more detectable components exit the body, the smaller compounds may be left behind in the body for a longer time, to finish their job…„(Valerie Ann Worwood, The Fragrant Mind, 1996)


Prin urmare, putem privi uleiurile ca pe niste chei care trezesc organismul.
Mici chei care aduc un echilibru in organism si care il ajuta sa isi foloseasca propria forta sa se lupte cu boala.
Am inceput sa privesc asa povestea noastra cu uleiul esential de busuioc: acesta are in compozitie „cheia” care activeaza puterea sistemului imunitar.
Ceilalti membri ai familiei nu reactionam la fel la el: eu cand sunt racita pot difuza cat ulei esential de busuioc vreau – are zero efect! Sotului meu nici macar nu ii place mirosul!
Si totusi, pentru Natalia este fix ce e nevoie.


Si nu cred ca uleiul esential o vindeca de boala! Cred ca uleiul ii ajuta organismul sa lupte cu boala. De fapt, organismul invinge boala, virusii, uleiul poate doar sustine sau sprijini acest efort.

Ma bucur ca am descoperit aceasta legatura speciala cu uleiul de busuioc.
Continui sa o citesc pe Valerie Ann Woodrow (ma fascineaza!) si sper sa reusesc sa ajung si eu in acel punct de echilibru in care sa imi identific o relatie la fel de speciala cu un ulei al meu! 🙂


Pana atunci le folosesc cat de des pot, ma bucur de ele, ma bucur sa le simt in preajma mea si sunt atenta sa am mereu ulei esential de busuioc in casa.

Pentru a citi mai multe despre acest subiect, va recomand si acest articol: Cum reusesc uleiuri esentiale sa ne sustina in vindecare