- Am eu dorintele mele, multe si fixe, care se concretizeaza in liste interminabile de lectura. Iar Of Human Bondage este unul dintre acele romane care imi stau infipte in creier, inima si suflet si care ma atrag mereu spre lectura. Din pacate nu am apucat inca. Si tocmai de aceea ii privesc cu adanca si nedisimulata invidie pe cei care au facut-o. Si din acelasi motiv citesc cu aviditate si pofta orice recenzie despre ea (pe sistemul „cu cat stiu mai multe despre carte, cu atat imi doresc mai mult sa o citesc”).
- La Cinabru am gasit o recenzie preluata al carei titlu m-a cucerit. Nu mi se intampla des sa imi doresc sa citesc o carte doar din acest motiv. Voua va place?
- Am gasit un top 10 al one-hit-wonders si anume acei scriitori care au scris un roman minunat, ramas legenda si apoi, parca secatuiti, au disparut in anonimat. Desi topul poate parea usor de facut (il gasiti aici), nu sunt de acord cu includerea lui J.D. Salinger.
Da, perfect de acord ca De veghe in lanul de seacara este o minunatie (stiu ca multi nu sunt de acord!), dar nu inteleg de ce ciclul maruntelelor romane ale familiei Glass sunt neglijate (aici includ – in mod constient gresit – si Noua povestiri). Desi am apreciat si De veghe in lanul de secara, descoperirea celorlalte scrieri ale lui Salinger m-au marcat profund.
- Barbati, vi se pregateste ceva! Sau barbatilor care se afla intre floarea varstei si batranete :). S-a gandit cineva ca aveti nevoie de un roman motivational, nostim si incurajator sa faceti elegant trecerea de la anii in care faceati cuceriri doar din priviri focoase si varsta la care o privire insistenta ar determina o tanara domnisoara sa va cedeze locul in autobuz. Ca deh, lasam batranii sa stea jos! Un articol de incalzire gasiti aici.
- Tot intr-un registru informativ, am o veste buna (proasta?!) pentru cei care cred ca au citit Madame Bovary (si eu printre ei).
Ei bine, daca ati bifat romanul, va invit sa va cautati de o radiera (de cand nu am mai folosit cuvantul asta! :)) si sa stergeti semnul. Pentru ca ceea ce am citit noi este un rezumat. S-a publicat intregul roman pe internet si ii aflati povestea aici.
- Si spre final, am si eu o intrebare.
Probabil ati remarcat la mine numeroasele Reading Challenge-uri la care ma alatur sau care mi le construiesc chiar eu. Sunt de fapt niste liste de lectura cu un titlu mai pompos, un mod de a-mi organiza lecturile, de a ma motiva etc. (nu e vorba aici de resorturile mele interioare).
In cautarile mele, am gasit un challenge care isi merita titlul de provocare: Readathon.
Si asta inseamna (stati bine pe scaune) sa citesti 24 de ore fara oprire.
Sa fiu sincera, pentru mine ideea nu este foarte tentanta. Chiar daca as avansa mult in lectura, pentru mine somnul este mult mai important si nu cred ca as rezista mai mult de 5-6 ore ce citit fara pauza. Deci 24 de ore mi se pare o corvoada imposibil de indeplinit.
Totusi Readathon -ul este destul de popular peste hotare si sunt multi cei care o fac (postand constant pe blog starea care ii incearca). Sunt chiar si sfaturi date de veterani: ce sa iti pregatesti de mancare, sa ai lichide multe la indemana, ce carti sunt de dorit intr-un Readethon.
Voi ati face asa ceva? Credeti ca puteti citi 24 de ore fara pauza?
ideea cu readathon e interesanta… dar si pentru mine somnul e mai important. am citit cate 12 ore pe zi, dar 24 e muult prea mult. citesc de placere, nu din obligatie, si oricat de buna ar fi o carte chiar nu vreau sa stau cu ochii in ea o zi si-o noapte intreaga.
Adolescent fiind (13-17 ani), (era pe vremea epocii de aur) nu aveam acasă o biliotecă extraordinară. Secţia de împrumut a bibliotecii judeţene avea multe lipsuri şi singura soluţie de a găsi tot ce mă interesa, era sala de lectură a bibliotecii judeţene.
Nu odată mi s-a întâmplat să iau un teanc de 3-5 cărţi la deschiderea bibliotecii (ora 9) şi să le predau ingerate (nu citite), la închidere (ora 17) câteodată fără a lua nici o pauză în acest timp. 🙂
Îmi dezvoltasem o viteză la citit fantastică şi prin cititul în diagonală a paginilor neinteresante.
Aşa cum astăzi sunt gameri dependenţi, cred că eram şi eu bibliodependent. :)) În detrimentul şcolii evident. Dar nu-mi pare rău. Chiar deloc.
Valentin
My point.
Dacă aş avea timpul liber (neconstrâns de alte obligaţii sociale sau nu), condiţii (hrană, apă…la botul calului), cărţi bune şi captivante şi timp de recuperare după,…cred că aş bate recordul mondial (care o fi). :))
PS
Având în vedere că abia dacă mai citesc o carte pe an, sunt bun de fanfaronadă …nu? 🙂
Valentin
@ Jen – am vazut acum ca Readethonul a devenit si o miscare caritabila. Adica se aduna bani pentru apa curata tarilor din lumea a treia.
Nu stiu cati bani pot aduna, dar bravo lor 🙂
@ valentin – sa stii ca si eu in adolescenta nu aveam o problema cu renuntarea la somn pentru lectura. Daca ma trezeam la 3 dimineata sa citesc pana plec la scoala?!?!
Dar acum am imbatranit olecuta si nu ma mai trezesti pentru nimic la ora aia :))
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu una nu pot citit mai mult de 4-5 ore în continuu, iar când zic citit nu mă refer la cărtile pentru facultate :D. E mult prea obositor să citeşti 24 de ore şi o zi din viaţa ta ar trebui să fie ceva mai variată…ideea unei singure activităţi nu mă atrage deloc.
@a.v. – nici pe mine si de aia ma mira incantarea cu care multi se angajeaza sa faca asta. o fi o placere pe care nu o intuim noi 🙂