0
7 In Uncategorized

De ziua mea mi-am facut un nou prieten

Aseara era zarva mare. O voce groasa de caine latra prelung, un urlet de jale. Aldo din casa latra si el cu disperare. Eu eram convinsa ca e Dodo, are si el pitici, ce sa-i faci?! Dan insa nu era la fel de convins si s-a imbracat sa iasa sa vada despre ce e vorba.

Dupa doua minute imi bate in geam si imi cere sa aprind lumina in fata casei. Aprind si ma intorc la calculator. Dupa doua minute Dan bate din nou in geam si striga: “Hai afara ca e un caine mare la poarta!”

Ma imbrac si eu si ies sa vad ce se intampla. In fata portii, legat de un lant, un dulau imens latra nervos. M-am apropiat de el si animalul a sarit pe mine si mi-a pus labele din fata pe umeri. Abia atunci am realizat cat este de mare, abia cand am realizat ca este de inaltimea mea. Din fericire era foarte incantat de mine, mi-a dat pusi vesel si mai-mai sa ma darame de entuziasm.

M-am apropiat de capatul lantului si am vazut ca cineva il legase de poarta noastra. L-am dezlegat si m-am luptat cu el sa-i dau jos zgarda si sa ii dau jos lantul. Eliberat, cainele urias a inceput sa cerceteze curios. A stat la mangaiat, a stat la smotocelile mele si parea foarte linistit.


Dan m-a privit dezaprobator: nu mai putem tine inca unul!

Nu, nu, normal ca nu. Dar ce e cu el? Este al cuiva cu siguranta, dar de ce era legat de poarta noastra?

Cainele a plecat mirosind urme de catei prin zapada.

Azi dimineata l-am regasit la noi in curte. A venit vesel la mine dar din pacate ceilalti doi baieti ai mei s-au napustit la el. De la inaltimea lui i-a privit nepasatori si a cautat doar mana mea. L-am bagat pe Aldo in casa, pe Dodo l-am inchis in centrala si la urias i-am dat cateva bobite pe care le-a crontanit mai intai curios de aratare, apoi a bagat capul direct in sacul cu mancare si s-a infruptat in voie.

Apoi a avut grija sa ma pupe recunoscator si sa se tolaneasca cersind mangaieri. Dupa alte cateva ore, tot la noi in curte fiind, am intrebat o vecina daca stie al cui e. Da, stia, e cainele vecinilor. Dar casa e parasita, oamenii lucreaza in alt oras si vin acasa o data pe luna. Cainele e hranit de vecini.

Vecina a luat lantul si l-a legat la loc. Mi-a zis si numele lui: Labus.

Are fata de Labus. Mai ales cand a privit trist dupa mine, legat de un lant nu prea lung, intr-o curte parasita, pazind o casa batraneasca.

You Might Also Like

7 Comments

  • Reply
    Gabriella
    22/12/2009 at 12:37

    Ce frumos este, ti se rupe sufletul cand te gandesti ca este singur… 🙁

  • Reply
    ama
    22/12/2009 at 18:28

    @Gabi – off de ai stii cat imi e greu sa il stiu atat de aproape de mine si atat de singur. si e si incuiata poarta la el, ca altfel m-as duce sa-l vizitez 🙁

  • Reply
    Gabriella
    22/12/2009 at 18:40

    eu as incerca sa sar gardul, daca nu este periculos 😉 – (sper sa nu ma vada Dan ce am scris)

  • Reply
    Miki
    22/12/2009 at 18:51

    La multi ani! Ce cadouri ai mai primit?

  • Reply
    Vania
    23/12/2009 at 07:29

    La mulţi ani şi prietenie trainică!

  • Reply
    Andreea
    26/12/2009 at 20:12

    La multi ani cu intarziere si din partea mea si din partea lui bebe din burtica!

  • Reply
    ama
    27/12/2009 at 10:33

    @Miki – multumesc. multe cadouturi pentru ca s-a contopit ziua mea cu craciunul 😀

    @Vania – multumesc. sa fie!

    @ Multumesc Andreea si bebe din burtica :))

  • Leave a Reply