Cand discuti despre nastere si spui ca vrei sa nasti la privat va trebui sa te confrunti cu doua tipuri de atitudini: 1. cei care au nascut la privat – o atitudine pozitiva, de incurajare; 2. cei care au nascut la stat – de descurajare, de „arunci banii pe fereastra”, „mai bine cumperi ceva la copil de banii aia” si exemple de copii scosi bolnavi din spitale private.
Cand intalneam mamicile din a doua categorie mereu ma simteam vinovata si speriata. Vinovata pentru ca „arunc” banii si speriata ca orice as face tot cu copilul bolnav ajung acasa.
Pentru linistea mea am analizat atent problema si am ajuns la concluzia ca dorinta de a naste la privat nu se rezuma doar la confortul meu ci mai ales se refera la dorinta de a naste copilul intr-un mediu curat, cu aparatura moderna si mai ales cu cadre medicale care au tot interesul ca totul sa decurga ca la carte.
In plus, fiind martora cu doar cateva luni inainte la nasterea unui bebelus intr-o maternitate de stat unde tatal alerga sa cumpere de la cearceafuri, comprese sterile, vata si pana la hartie igienica (pe langa mita data doctorilor) am ajuns la concluzia ca nu am cum sa nasc la stat.
Chiar daca mai piperata, prefer sa platesc doar o factura!
Si a venit ziua cezarienei.
Inceperea procesului mi s-a parut defectuos si m-a agitat incredibil. Ajunsa de dimineata la spital a trebuit sa completez o serie de acte si declaratii. Chiar daca eram programata la cezariana si nu ma chinuiau durerile, de emotie tot mi s-a parut dificil sa ma concentrez. In plus, se sta in picioare. Ca gravida trecuta binisor peste termen fiecare minut petrecut in picioare era un chin. Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost sa am si contractii!
Am fost apoi dusa intr-o incapere unde am fost dezbracata de toate hainele, mi s-a dat un halat si papucei si am pornit spre sala de travaliu.
Termen impropriu pentru ca era o rezerva cu un singur pat, cu un aparat de monitorizare a fatului si cu baie separata. Am fost vizitata de moasa si de doctorul de garda, intrebata, incurajata si chiar lasata sa motzai cand m-a luat somnul din cine stie ce motiv – cand ma gandesc in urma ma minunez cum puteam dormi in acele clipe :)))
Povestea despre sala de operatii am spus-o deja la povestea nasterii si nu mai revin.
Cat am fost amortita m-au mutat doi brancardieri foarte glumeti, care nu au uitat sa ma felicite pentru ca sunt proaspata mamica. Acele momente cat am fost purtata pe brate au fost cele mai greu de suportat pentru mine. La nivel psihic. Brusc, dintr-un om tanar in toata puterea, ajungi sa nu iti mai poti misca picioarele si sa depinzi de altii sa fii mutat dintr-un pat in altul. Si apoi „umilinta” continua – in primele zile, pana cand ajungi sa te poti rasuci cat de cat, te spala asistentele.
In prima zi, dupa ce m-am ridicat in picioare, asistenta m-a dezbracat si m-a sters din cap pana in talpi. Eu trebuia doar sa ma concentrez sa stau in picioare. E o senzatie ciudata, frustranta, dar apoi gandindu-ma in urma a fost un lucru extraordinar! Abia operata, plina de sange, transpirata, nu as fi putut niciodata sa imi fac o toaleta atat de completa. Iar aceasta toaleta – mai mult sau mai putin complexa, in functie de necesitate – se facea de mai multe ori pe zi.
Despre camera
Camera era de doua paturi si avea o toaleta cu dus.
Paturile aveau un sistem de ridicare si acest aspect a fost salvator! De multe ori m-am simtit mai comod intr-un pat ridicat pentru ca daca eram perfect intinsa aveam impresia ca se trage operatia.
Langa pat exista un snur sau telefon cu care se putea chema asistenta. Va marturisec ca in prima noapte am crezut ca asistentele stau la usa noastra – nici nu apucam sa atingem snurul si deja erau langa noi. Niciodata nu s-au aratat iritate sau suparate, ba mai mult stateau cu noi de povesti, ne incurajau, ne povesteau din experienta lor si se asigurau mereu ca avem tot ce avem nevoie.
Asternuturile si camasile de noapte ne erau schimbate de cate ori era nevoie. Si credeti-ma a fost nevoie foarte des! Pe asternut era suficientsa apara o singura picatura de sange si deja veneau infirmierele sa le schimbe.
Mancarea era furnizata de o firma de catering. In afara de prima zi cand am pimit doar iaurt si supa, in urmatoarele zile primeam un meniu din care ne alegeam mancarea. Niciodata nu am putut manca tot ce mi s-a adus.
Televizor in camera.
Natalia a fost tinuta la neonatologie si adusa ori de cate ori o doream. Asistentele de la neonatologie ne-au ajutat sa invatam cum sa alaptam, ne-au ajutat sa ne ridicam pentru prima oara copilul in brate si mai apoi ne-au invatat cum sa il schimbam, imbracam, cum sa ii facem toaleta si cum sa ii facem baita. Ei bine, cam tot ce aveam nevoie sa stim ca proaspete mamici.
Eram vizitate toata ziua de doctori.
Dimineata venea echipa de ginecologi care ne verifica operatia/uterul/sanii. Urma prima vizita a neonatologului care ne facea o prezentare scurta a copilului – de la grame pierdute/luate, la vaccin, fontanela si ne raspundeau la orice intrebari panicoase de proaspete mamici aveam – temperatura in camera, cu ce sa ii stergem la fundulet etc. Neonatologul se mai intorcea si pe seara cu un nou brief al evolutiei copilului.
Intre timp eram vizitate si de un consilier de alaptare, o persoana specializata in alaptare care mie una mi-a dat extrem de multa incredere si cu care am putut discuta (si lamuri) multe temeri si nelamuriri legate de alaptare. Poate calmului ei ii datorez si faptul ca nici o secunda nu m-am descurajat si am continuat sa alaptez pana cand lucruile au devenit absolut naturale.
Cat am fost in spital am fost mereu panicata ca Nataliei i se da lapte praf pe ascuns :)) asta pentru ca fata era adusa rar la san si dormea mai mult decat alti bebelusi. Abia ajunsa acasa cu ea am realizat ca de fapt asta e ritmul ei. Iar incurajarea alaptarii a devenit evidenta intr-o seara cand colega mea de salon a plans putin. Nimic grav, cateva lacrimi de nervi si de durere. In acea seara in salonul nostru a fost o forfota continua – toate asistentele de serviciu si moasa care ne-a ingrijit la nastere au venit si au vorbit cu noi (si cu mine, de teama sa nu ma molipsesc si eu!). Erau atat de ingrijorate sa nu ne stresam sa nu cumva sa pierdem laptele incat ingrijorarea lor ne-a readus noua buna-dispozitie! ;))
O astfel de spitalizare iti reda incredere in sistemul de sanatate romanesc. Da, este scump. Dar nu a trebuit sa ma stresez nicio secunda pentru a ma gandi daca am „rasplatit” cum se cuvine nu stiu care asistenta. Nu a trebuit sa ma stresez ca e mizerie la baie si va spun sincer, ca luxul de a putea aseza pe o toaleta curata cand esti proaspat operata este de nepretuit!
Singurul lucru pe care il regret e ca am lasat-o prea mult pe Natalia la neonatologie. Imi era adusa ori de cate ori se trezea si o tineam pana adormea, dar imi era teama ca nu stiu ce sa fac cu ea daca incepe sa planga. Suna atat de infantil acum, dar in acele prime zile, cand inca nu o puteam ridica in brate, cand nu stiam cum sa o iau in brate, cand inca aveam cosmarul cu gatul firav, simteam ca e mai in siguranta cu personal specializat.
Va spuneam la inceputul articolului ca am ales sa nasc la privat mai ales pentru ca ma gandeam ca Natalia sa fie pe maini bune la inceput de drum. Dar dupa spitalizare am realizat ca este important si pentru mama sa fie pe maini bune in acele zile – sa fie linistita, relaxata si ingrijita. Este important ca si ea sa beneficieze de cel mai bun tratament cu putinta si sa nu trebuiasca sa fie umilita in vreun fel in acele zile.
LE
*bebelusii erau tinuti la neonatologie, dar erau adusi la mama ori de cate ori aceasta dorea; cunosc o mamica la al doilea copil care l-a avut mereu langa ea pe bebelus!
*am fost consultata inainte de orice manevra facuta copilului – analize si schema de vaccinare;
* tu poti decide exact cate calmante ti se administreaza! Am auzit povesti despre mamici care nu puteau alapta pentru ca erau imbuibate cu medicamente. Eu am intrebat la fiecare perfuzie ce mi se administreaza si de ce si mi s-a explicat mereu pe intelesul meu. Am cerut sa nu mi se mai administreze calmante la cateva ore dupa operatie si nimeni nu m-a fortat sa le iau.
* in sala de travaliu poti fi insotita de partener; daca as fi beneficiat de un travaliu, mi-a placut ideea intimitatii acelei sali si a faptului ca nu sunt nevoita sa aud/vad durerile altei femei;
* am putut sa-mi ating copilul imediat dupa nastere, inca acoperit de vernix! nu il lasa mult cu tine pentru ca in sala de operatie este frig!
* de indata ce am ajuns in salon Natalia mi-a fost adusa si o asistenta a si inceput manevre de stimulare a sanului si m-a ajutat sa incercam sa o facem sa suga.
* problema este ca doctorii si asistentele tot din vechiul sistem vin; s-a intamplat o singura data ca o asistenta sa fie mai ursuza si intrebata fiind cand putem veni la neonatologie sa invatam cum sa imbaiem bebelusii, a zis ca nu se stie daca au timp in acea seara; a fost suficient sa pomenim in treacat de acest fapt doctorului de garda ca asistenta ne-a si chemat la neonatologie si a petrecut macar o jumatate cu fiecare mamica explicand cum se face toaleta bebelusului.
adevarul e ca si eu gandesc la fel, tot la privat sa merg, o fi scump, dar siguranta copilului si linistea mea o sa conteaze mai mult
ama,
pot sa impartasesc si eu din experienta mea.
am vrut sa nasc "la privat", nu mi-a fost dat,
un inceput mai greu de viata cu bebe ne-a tinut 5 saptamani in spital. "la stat" evident.
mi-e foarte clar ca din punct de vedere al sigurantei si sanatatii bebelusului – e egalitate (mai putin la prematuri) intre stat si privat (medicii fiind aceiasi).
unde apare diferenta (care conteaza) este la confortul mamei. si conteaza.
ce mi s-ar parea pana la urma cel mai important ar fi ca orice viitoare mamica sa stie/ sa i se spuna ca nasterea nu este un lucru ingrozitor (nu stiu cat de greu e sa nasti cu travaliu), ca cezariana si durerile de dupa nu sunt ceva nemaipomenit, ca te refaci repede, ca trece repede si ca acasa cu bebe e raiul pe pamant. ca bebe te simte si tu simti ce sa faci cu el. ca e puternic si are incredere in tine, deci si tu trebuie sa ai. e o minunatie, per total. imbratisari.
teo
Salut Ama!
Iti urmaresc blogul de foarte mult timp.
Am nascut si eu gemene la maternitatea de stat Giulesti, in Bucuresti.
Medicului de acolo ii datorez faptul ca am acum aceste doua fetite. Am stat internata trei luni. Asistentele au fost extraordinare.
Ele m-au invatat cum sa fac sa pastrez laptele, tinand cont ca am nascut prematur si fetitele au putut fi alaptate dupa o luna de la nastere.
La fel aveam o sonerie langa pat si imediat se infiinta asistenta.
Pentru fiecare frica de-a noastra era instiintat imediat medicul ginecolog.
Medicul neonatolog!Nu am cuvinte sa-i multumesc pentru tot.
Am avut si camera cu frigider, baie si televizor fara sa fie o rezerva.
Singura diferenta o reprezinta faptul ca nu ne erau adusi bebelusii in camera. Trebuia sa mergem noi la alaptat.
Cred ca au inceput sa se schimbe lucrurile si la stat.
ma bucur nespus sa aud ca sunt si experiente pozitive la stat. poate asa, incet-incet, cu cate o floare se va face si la noi primavara 😉
Da, felicitări.
Aş detalia un pic experienţa mea:
1. acum un an cineva drag mie a fost la limita septicemiei, abia au salvat-o cei de la un spital de stat, după ce a născut constrânsă la cezariană, într-o clinică privată supercool din centrul ţării. Abia a fost salvată de la moarte.
2. Prietena cumnatei mele a murit născând în altă clinică privată.
3. La privat lucrează aceiaşi medici de la stat, la alte ore însă.
4. Am născut natural, perfect asistată şi încurajată( aş mai naşte oricând şi la orice oră)la stat. Cu un medic f. bun, în care aveam încredere oarbă şi care mă făcea să râd şi la consultaţii şi în timp ce năşteam. După, am dat să mă ridic şi să plec, eram în stare.
5. Am avut copilul lângă mine în rooming din prima clipă şi am fost învăţată să alăptez şi să elimim excesul de lapte.
6. Baia, duşul erau alăturate camerei, curate, renovate. Nu a fost bine că mai aveam o colegă de salon şi micuţa ei era gălăgioasă.
7. Verişoara mea, medic dermatolog, şi la stat şi la privat, mi-a ,,şoptit'' că în spitalele private din Ro e curat, dar nu e dezinfectat( substanţele acelea se folosesc cu economie).
8. Ratările din spitalele de stat sunt la prime time news. Cele de la privat niciodată.
9. Ce recomand? Un medic cu experienţă, naşterea naturală, dacă se poate acasă. În Occident, naşterile naturale se fac numai cu moaşe, ca pe vremuri, adesea acasă.
5.
Eva, cum spuneam si mai sus, ma bucur mult ca exista si cazuri fericite 🙂 si nu cred ca se mediatizeaza toate cazurile de malpraxis din spitalele de stat, dimpotriva. Sau lipsurile. Nu am vazut la stiri cazul mamei care, pentru operatia fiului ei, cumpara toate cele necesare, pana la bisturiu. Am stat in spatele ei la coada, la farmacia din fata spitalului judetean timisoara. Sau nu se mediatizeaza faptul ca 5 zile de spitalizare la Louis Turcanu (spitalul de copii TM)au costat-o pe o prietena mai mult decat nasterea la privat si a stat in mizerie, a trebuit sa inghita umilinte dupa umilinte si sa-si vada bebelusul bruscat.
Nu zic ca la privat totul e puf, eu am avut noroc. Dar oriunde pot aparea erori.
Din pacate e o loterie si eu zic ca datoria noastra este sa e informam si sa incercam sa luam cea mai buna decizie.
PS Nu toti medicii lucreaza in ambele sisteme. De exemplu ginecologul meu lucreaza doar la privat.
Si eu am nascut la privat la spitalul Athena TM.Am decis acest lucru dinainte sa raman gravida,deoarece luctez intr-un spital de stat,stiu care sunt conditiile si cum sunt tratati pacientii.Pot spune ca asistentele se poarta horror(nu toate,cele de scoala veche).fiind foarte deranjate daca le chemi sau le pui intrebari.Pentru mine a fost cel mai bun lucru sa nasc la privat,deoarece din pacate bebelusul meu s-a nascut cu o problema,si nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost la stat,avand in vedere ca eu plangeam majoritatea timpului,aveam dureri si personalul medical a fost extraordinar.Pot confirma toate lucrurile pe care le-ai spus tu,dar eu am stat singura in salon.
Acum,vorbind de spitalul de stat,anul trecut a nascut o prietena de-a mea acolo(Odobescu,daca are vreo importanta): a nascut in iulie cand erau 40 grade afara,in salon mai erau 4 mamici,o caldura infernala,bineinteles ca nu puteau da drumul la aer conditionat.Sotul ei a trebuit sa cumpere absolut tot ce e necesar pentru mamica si bebe,pe ea o luau asistentele la bebe si o chinuiau sa se mulga,sau o mulgeau ele,va imaginati ce dureri a avut.La medic a dat bani doar dupa operatie,dar la asistente zilnic,la infirmiere care erau foarte sictirite si afectate de ce faceau!Cel mai tare a fost ca au dat o gramada de spaga portarului,nici sotul nici parintii ei nu intrau fara bani!In final a fost un chin pentru ea,iar la un calcul facut a platit mai mult decat mine la privat!!!
Acum si celalalt adevar: la privat intr-adevar se rezolva doar cazurile fara probleme,orice complicatie este trimisa la stat,asta e,pana o sa fim si noi ca in strainatate mai avem mult.
Iti doresc multa sanatate tie si fetitei tale Natalia.
Eu la inceput am zis ca nu nasc la privat, ca e prea scump. Razvan nu voia sa ma lase nici in ruptul capului sa nasc la stat. N-am fost in viata mea internata in vreun spital, deci vorbeam in necunostiinta de cauza. Dupa ce m-am gandit un pic si dupa ce am auzit si eu o tona de povesti horror, am mers pe varianta privat.
Cel mai mult m-am gandit la bebe, sa nu ia de prin spitale te-miri-ce microbi ca si asa habar n-am ce sa ii fac si daca-i sanatoasa (well, am stiut, asa ma gandeam atunci 😀 ).
Acum uitandu-ma in urma, imi dau seama ca de fapt pentru mine a fost mult mai important ca am ales privatul. Razvan statea cu mine de dimineata pana seara, se dadea pe net, mai mergea sa manance si venea inapoi. A putut face poze cand au scos-o pe Bia(nu era in sala de operatii, ci dupa un perete de sticla, dar fara blitz, pozele au iesit super- http://www.facebook.com/media/set/?set=a.192630487422475.45644.100000265767306&type=1 ). A fost ca la pensiune, pe cuvant.
Saptamana trecuta, Bia a facut otita. A trebuit sa mergem la ORL pediatrie la Bega la recomandarea dr de familie, care ne-a spus sa cautam un anumit dr si sa spunem ca venim din partea ei. Am mers, am cautat, era in concediu. Ca toti restul, de altfel. Am stat la singurul dr care era si la care(evident) statea toata lumea. Nu era nici macar un scaun unde mamicile care trebuiau sa isi tina copilasii in brate sa poata sta jos. Enorm de multa lume. La un moment dat a venit un copilas cam de 4 ani care avea meningita. Venise cu mama si cu cineva de pe ambulanta si l-au bagat in fata. Inauntru, a urlat copilasul cel putin 10 minute incontinuu (tanti de pe ambulanta zicea ca il curata) ,adica pana am plecat de acolo ca nu mai suportam. Ma intreb ce gandeau restul copiilor care asteptau sa intre…
Conditii mizere, HORROR! Nu mi-as lasa copilul internat acolo pentru nimic in lume! Si nici nu as fi nascut acolo, acum ca stiu cum sta treaba, never!
Deci eu zic ca dai un ban la privat, dar merita!
@Daniela si eu tot la Athena am nascut 🙂 multa sanatate bebelusului tau! 🙂
@Alexandra superbe pozele! m-au emotionat tare! 🙂
Buna, foarte interesant articolul dumneavoastra.
Eu am nascut in august 2011 la stat, in Oradea si sunt foarte multumita, incepand de la infirmiere si pana la medici, toti vorbeau frumos, raspundeau la intrebari si veneau la tine cand aveai nevoie. Am stat intr-un salon cu 2 paturi, si avea baie cu dus si toaleta dezinfectate regulat. D-na doctor cu care am nascut este o Doamna, eu am nascut duminica la 14:55 iar sambata, inainte cu o zi doctorita mea era de garda, eu am sunat-o dimineata pe la 8 ca am dureri, m-am dus la spital, pe la 9 am ajuns, ea m-a consultat, pe la 10 am fost in sala de travaliu iar inainte de ora 12 doctorita a venit si a stat langa mine pana am nascut, moasa de asemenea a fost o persoana deosebita, in salon de fiecare data cand era nevoie imi schibau patul si camasa de noapte(primita de la spital)
in salon aveam si televizor si frigider iar fetita mi-au adus-o a doua zi dimineata(am nascut normal) si a ramas cu mine pana la externare. Daca doresti poti alege sa ramai singura in salon(contracost) sau daca au fost complicatii sau nastere grea se poate si fara sa platesti la recomandarea medicului si ai voie si cu insotitor, la bebe venea medicul zilnic, asistentele veneau foarte des sa vada daca bebe papa, cum sunt sanii, cum alaptez iar baita se facea in fiecare seara in prezenta noastra. In afara de moasa si ginecolog nu am dat bani la nimeni si chiar si-au meritat banii. Am fost internata 1 luna cu dizgravidie emetizanta cand aveam 13 sapt sarcina si am fost multumita de ingrijirea oferita, si as alege in continuare sa nasc la stat.
eu am născut la stat.Nu se punea problema să nasc la privat pt ca în Alba iulia nu cred ca este. Am pe cineva cere lucreaza acolo, dar degeaba. La primul copil, am nascut natural, am avut probleme și toti au fost foarte drăguți, cu excepția doctorului care era foarte stresat ca să nu mor acolo, pe masa de nastere. A fost foarte bine ca au avut grija de mine. totul s-a schimbat când m-au mutat in salon. eram patru femei, insalon , împreună cu copiii. Nimeni nuu m-a bagat in seamă. Toate parca asteptau ceva. a fost un chin. Acesta a fost motivul pt care nu am putut alapta. La urmatorul copil, totul s-a schimbat: parca eram in alt spital. când am nascut au fost la fel, toti in jurul meu, vreau sa va spun ca nu au vrut sa primeasca bani, nici inainte, nici după; apoi, în salon, veneau asistentele si ne spuneau tot ce aveam nevoie sa stim, s-au purtat toate minunat. Într-adevăr, parca erau altele. Si aici, la stat, cred ca depinde de noroc.