Adeseori mi se intampla sa citesc o carte fara sa stiu nimic despre ea. Uneori mi se intampla si sa fiu total nepregatita pentru continutul ei. Asa s-a intamplat si de aceasta data, deoarece Cum am devenit huligan este o scurta prezentare a unei situatii controversate iscate de un roman si nu povestea nabadaioasa si aventuroasa a unui erou fermecator.
Cum am devenit huligan este o marturie, o extinsa explicatie a unui Mihail Sebastian obosit si scarbit de razboiul nedrept si nedemn la care este supus. Publicarea, intr-un dificil moment istoric, a romanului sau, De doua mii de ani, si prefata semnata de Nae Ionescu, isca o extinsa si groteasca isterie in jurul unui nou tip de om – evreul antisemit.
Initial, romanul in sine (De doua mii de ani) nu sufera acuzatii prea usturatoare. Ceea ce declanseaza analizarea cu un furibund ochi critic a romanului este prefata semnata de Nae Ionescu. Prefata de un evident antisemitism, unde Nae Ionescu sustine pentru prima oara, in mod neasteptat si inexplicabil, ca menirea evreilor este suferinta.
Lectura distorsionata a romanului a fost consecinta directa acestor randuri. Astfel, opinia vinovatiei evreilor, sustinuta de Nae Ionescu, isi regaseste – in opinia “criticilor” – sustinerea lui Mihail Sebastian in urmatorul dialog dintre personaje:“ – Esti abil dumneata, m-a intrerupt Vieru. Nu cumva pentru ca antisemitismul o fi etern vrei sa-l scoti din inexplicabil? Si pe evrei inocenti?- Doamne fereste! Nu numai ca antisemitismul mi se pare explicabil, dar evreii mi se par singurii vinovati.”
Si cum mai poti apara un text scos din context si cum sa mai poti sustine ironia in fraze ciuntite?Surprinzator ramane insa faptul ca Mihail Sebastian a acceptat ca prefata sa fie publicata, in ciuda mesajului pe care il trimite. Cum am devenit huligan este mai degraba o explicatie a resorturilor care l-au determinat pe Sebastian sa accepte sa-si submineze propria carte: prietenia cu Nae Ionescu.
In ciuda caracterului personal si relativ intim al Cum am devenit huligan, Sebastian pastreaza totusi multe tablouri ce zugravesc societatea interbelica. Si intr-unul dintre aceste episoade se gaseste probabil si cheia motivelor care l-au determinat pe Sebastian sa accepte fatidica prefata: aversiunea fata de libertatea societatii romanesti – felul in care nu ii leaga nimic, nici dragostea, nici ura, nici ideile. Faptul ca ei nu sunt “decat prieteni”. “Acest decat este un breviar de psihologie bucuresteana. El explica foarte multe lucruri, el scuza orice.”
*recenzie publicata si pe bookblog.ro