Inainte de a va povesti efectiv despre Map of Love de Ahdaf Soeuif, vreau sa va povestesc despre un aspect mai superficial: despre aspect.

Cartea aceasta a fost tiparita intr-un mod exagerat de urias.
Cele de la Polirom par mici carnetele pe langa ea, iar pentru mainile mele (cam micute e drept :D) cartea a fost mai degraba un obiect de tortura decat o sursa de placere voluptoasa (placere inteleasa doar de cititorii inraiti).

Ca orice cititor, sunt obisnuita sa citesc cam in toate contextele posibile – nu vreau sa pierd nicio ocazie de lectura. Din pacate cu aceasta carte am fost obligata sa ma marginesc la un citit incomod, doar la birou, cu cartea asezata frumos pe masa. Sa o tii in maini mai mult de 10-15 minute devine o experienta dureroasa.

Am blestemat in mod repetat ideea proasta de a tipari cartea in aceasta maniera. Volumul textului nu justifica dimensiunea – paginile sunt aerisite, fontul este cel putin 14. Si atunci de ce sa alegi o asemenea forma?

O fi vreo practica de marketing pe care eu nu o inteleg, dar din punctul meu de vedere o carte trebuie sa-si respecte propriile dimensiuni si trebuie luata in considerare si partea practica a lecturii, nu doar atarnarea unei coperti atragatoare si lucioase.