Azi va propun sa ne jucam putin 🙂
Eu una sunt un mare voyeur. De cand eram copilita am depistat aceasta inclinatie de a privi pe geam in casa omului. Nu eram in cautare de ceva anume – si un colt de biblioteca (abia vizibil din strada) era suficient pentru a-mi descatusa toate zagazurile imaginatiei si a-mi zugravi in minte vietile anonime ale oamenilor care detineau acel colt de mobila.
Astfel incat, atunci cand am gasit pe good old Guardian o sectiune in care sunt prezentate camerele de lucru ale scriitorilor, am inceput si eu sa trag cu ochiul bucuroasa la cele mai mici si aparent lipsite de importanta detalii.
Si pentru ca nu vreau sa ma joc singura, va impartasesc si voua cateva dintre pozele mele preferate:
Rose Tremain
Martin Amis (iubesc geamul acoperit cu frunze si fotoliul zdrentuit! ;))
Camera lui Lodge mi se pare una de o ordine bolnavicioasa. Genul de camera pe care as avea-o si eu 😉
Fotoliul lui Penelope Lively nu ma duce cu gandul decat la lecturi linistite, in zile ploioase sau nopti tarzii (veioza e un accesoriu esential!)
Aceasta e camera mea preferata si una care reflecta perfect stilul scriitorului: Hanif Kureishi. Buddha din suburbie nu putea pleca decat dintr-un asemenea loc.
Camera lui Darwin. Brrrr 🙂
Si camera domnisoarei Bronte. De asteptat.
Daca sunteti curiosi sa vedeti mai multe, le gasiti pe site-ul indicat mai sus. Pana una alta, eu am destule noi motive de a imi imagina povesti 🙂
A mea e mai spaţioasă!…
Cand eram mica eu eram fascinata de camera ta:) si de pasiunile tale , de carile tale si erai modelul meu:)
ce zici de asta?Orice vizita la tine era un prilej pt mine de a spune”asa o sa fiu si eu cand o sa fiu mare”:D
cartile^
Aia a lui Darwin arată de parcă se întâmplă chestii în ea… i mean… multă gândire. Nu-mi plac camerele astea prea confortabile că arată naşpa. Vreau să văd suferinţă şi demenţă de scriitor în camera sa.
Îmi place urâtul birou al Virginiei Woolf. 😀
@Vania – pai atunci asteptam o poza 🙂 ca doar nu crezi ca te credem oe cuvant :))
@Laura – eh, macar suntem doua: si mie imi e asa de dor de camera aia sau mai exact de toate cate am trait acolo, de cartile care le-am citit acolo, de energia investita in ele 🙂
@Rzvan – da, pusesem si biroul lui Woolf dar nu stiu de ce mi-a dat eroare la poza aia. si ala e de vazut 😉
Uaaaaaaaaaaa….ce frumos!! Şi eu vreau aşa ceva. Şi o să-mi fac! La un moment dat…
P.S. Îi secret. Să nu spui la nimeni, da’ şi eu îs cam voyeur.
@Cartitoiu – eu asta visez de o viata intreaga: o camera doar pentru biblioteca, doar cu un birou si un fotoliu pufos 🙂
PS your secret si safe with me 😀
Imi place a lui Rose Tremain pentru ca e vesela si iti inspira o stare de bine.
A lui Martin Amis imi place ca e o dezordine in care el sigur cred ca gaseste ceva, ceea ce inseamna ca nimeni n-are voie sa patrunda in spatiul lui.
Imi place mult camera lui Louis de Bernières, toata din lemn… sigur e la munte, departe de orice distragere a atentiei. Si a lui Roald Dahl – fotoliul ala e super pentru scris si pentru citit.
As fi curioasa cum arata niste camere de cititori. 😛
mie alea dezordonate imi plac :X haoss sa fie!
(offtopic) – o contactezi te rog pe tipa care are cartea Colectionarul luata de la chimb de carti, am nevoie de ea destul de urgent pt ca nu era a mea si o are de ceva luni bune )(nu mai am mailul tau, astept raspuns, tu ma gandesc ca il ai pe al meu 😀 Mersi)
@Tomata – sa stii ca e o idee interesanta mai ales ca cititorii citesc in cele mai neasteptate locuri.
@ Oana – am raspuns pe mail 😉