Acum aproape doi ani de zile descopeream primele articole si bloguri despre pedagogia Waldorf. Si am fost absolut fermecata, atrasa intr-o lume a ritmurilor si a tihnei, a bucuriei rutinei si a simplitatii. O pedagogie unde copilul este liber, iubit si respectat, unde fiecare copil este pretios prin ceea ce este el, fara incercari de a nivela si a taia pe la colturi, sa iasa toti la fel.
Unul dintre primele lucruri care m-au atras la ei a fost lumanarea. Ea ne-a salvat atunci de la ore de culcare care ridicau probleme deosebite. Cu lumanarea am reusit sa introduc un semnal suficient de puternic ca a sosit ora de culcare si sa asigur cu lumina ei calda liniste si calm, sa ajut la crearea unei atmosfere de somn.
Lumanarea a fost prima mea lectie despre ritmul zilelor si a beneficiilor unei rutine in viata copilului. Iar pedagogia Waldorf mi-a asigurat materiale din belsug pe acest subiect.
De multa vreme imi doream sa creez un mic calendar cu care sa numaram zilele care trec, dar care sa ilustreze intr-un mod cat mai frumos si natural atat sezonul, cat si culoarea zilei.
In pedagogia Waldorf fiecare zi are atribuita o alta culoare. Astfel:
Cum mi-am organizat calendarul?
In primul rand, m-am bucurat foarte tare sa gasesc jucarii specifice pedagogiei Waldorf pe site-ul bebeloi.ro. De aici mi-am ales un pachet de carduri cu numere, cu ilustratii absolut superbe, de care ma folosesc pentru a afisa data zilei in curs.
Am improvizat un mic cosulet in care am asezat aceste carti, cateva elemente naturale si de sezon, culese in timpul plimbarilor si o lumanare cu motive de toamna.
Dar nu putea lipsi personajul zilei! 🙂
Fiecare zi primeste un alt spiridus colorat, pe care am scris cu creta inceputul numelui zilei.
Aici s-a intamplat ceva ciudat.
Cand am instalat prima oara calendarul si am scris cu creta pe spiridusi zilele (apropo, se spala usor, pot fi mazgaliti in voie), Natalia s-a aratat interesata, dar in doua zile a refuzat sa ma lase pe mine sa decid care spiridus si de ce culoare sa punem la calendar. Si isi alegea ea spiridusul din cutie.
Iar dupa cateva zile de alegeri aleatorii, a inceput sa aleaga spiridusii fix dupa culorile zilei, asa cum am enumerat si eu mai sus. Nu stiu de ce, dar ceea ce m-a surprins pe mine cel mai mult a fost felul in care – fara vreun efort din exterior – ea a ajuns sa foloseasca aceasi paleta de culori.