Va mai amintiti de Femeia mereu deasupra sau Chocolat? Filme inchinate gatitului ca arta misterioasa, cu femei delicate care le oficiaza cultul si barbati vrajiti doar prin gust?
Ca apa pentru ciocolata le este corespondentul literar. Osciland undeva intre o saga de familie (relatata pe un ton ironic si tragic) si o carte de bucate, Laura Esquivel ne face partasi la viata si trairile unei femei din lumea traditionala latino-americana. Tita este mezina unei familii mexicane, condusa cu o mana despotica si cruda de o mama ce se dovedeste incapabila de sentimente. Fiind obligata, conform traditiei, sa nu se marite pentru a avea grija de mama, Tita este obligata sa-si petreaca zilele in bucatarie.
Cartea este structurata pe capitole ce poarta denumirea lunilor anului. Fiecare capitol/luna prezinta o reteta exotica, in jurul careia se construieste intreaga actiune a romanului. Esquivel ne incanta simturile cu o plastica descriere a ingredientelor si a procesului de realizare a retetelor, dar ne impartaseste totodata, cu multa seriozitate si convingere, numeroase secrete ascunse ale bucatariei.
Daca la inceputul cartii suntem inclinati sa vedem in Tita o victima, pe parcurs invatam sa ii intelegem forta si curajul. Ea este o periculoase vrajitoare, inconstienta de puterea pe care o are asupra celor din jurul ei. Realismul lui Esquivel este impletit cu o lume mitica a unor forte supranaturale inexplicabile. Faptul ca personajele nu le privesc ca pe niste minuni transforma lumea Titei in una care se apropie mai mult de basm, decat de realitate.
Desi este o carte de dimensiuni reduse, aerisita chiar, ce poate fi citita cu usurinta doar in cateva ore, ea debordeaza de o forta mistica de necontrolat. Veti patrunde intr-o lume pura si curata, unde raul este pedepsit, binele invinge, iar dragostea este fireasca. O lume a senzualitatii, inchinata tuturor simturilor, trupului si iubirii.
*recenzie aparuta si pe bookblog.ro