Hanif Kureishi este cunoscut mai ales ca dramaturg, dar dupa ce isi face debutul cu The Buddha of Suburbia in 1990, isi dovedeste si incontestabilul talent de romancier. Precum majoritatea scrierilor sale (probabil cea mai celebra este, din acest punct de vedere, My Beautiful Laundrette), The Buddha of Suburbia a fost ecranizat, dar desi varianta cinematografica urmeaza pas cu pas firul romanului, nu reuseste sa capteze vivacitatea si umorul intalnite in carte.
Hanif Kureishi face parte din numeroasa si prolifica clasa a scriitorilor englezi imigrati, in cartile carora gasim un amestec savuros intre cultura britanica si cea straina, in acest caz pakistaneza (un alt nume de referinta fiind Salman Rushdie). The Buddha of Suburbia este un roman semi-autobiografic, avandu-l ca personaj central pe adolescentul Karim Amir, un englez (“aproape”) nascut si crescut in suburbia Londrei, intr-o familie mixta, iar Kureishi urmareste dezvoltarea sa si procesul prin care reuseste sa-si descopere identitatea, sexuala si culturala.
Actiunea se petrece in Londra anilor 1970, in plina revolutie punk, intr-un moment de explozie a etnicitatii, in cadrul caruia microcosmosul lui Karim se integreaza perfect si prezinta la scara mai mica tumultul unei intregi societati. Povestea este complexa: tatal lui Karim, Haroon Amir, a venit in Anglia pe la 1950, este un mediocru functionar si nu s-a adaptat la noua sa tara. Dar gaseste o metoda de a exploata acest handicap in favoarea sa si devine un “guru” al cartierului, un fel de “gura de aer oriental” data unor englezi de clasa mijlocie, in cautare disperata de misticism.
Asistam atat la destramarea familiei Amir cat si la dezvoltarea lui Karim, care incepe sa experimenteze sexual (atat heterosexual cat si homosexual) si profesional, fiind in cautarea a ceea ce l-ar putea implini. In paralel asistam si la dezvoltarea tinerei Jamila, o ferventa feminista, educata de o bratrana profesoara in spirit frantuzesc, care se pregateste fizic de un razboi de guerila cu gastile rasiste de pe strazile Londrei, si care este fortata de parinti traditionalisti sa accepte o casatorie de convenienta cu un tanar din Dubai.
Acord un rating de 4 stele pentru capacitatea lui Kureishi de a ne duce pana la finalul povestii tot cu zambetul pe buze, pentru ca ne ajuta sa ne strecuram printre scene de o sexualitate arzatoare si situatii hilare prin absurditate. Invatam multe despre inutilitatea conflictelor rasiale, avand privilegiul de a fi martori la drama unui tanar pakistanez, strain in tara in care s-a nascut, dar si despre fatalismul existentei, despre cum conducem cu viteza maxima o masina fara frane, spre un zid de caramida.

*cartea o puteti cumpara de aici 
* recenzie aparuta si pe Bookblog
* dupa atentatele de la Londra, politia londoneza, intr-un moment de exces de zel, a omorat un tanar nevinovat; acest caz este tocmai reflectia acestui roman…
* Citate preferate, pastrate dupa mai bine de 3 ani de la lectura romanului:

All I could think was how small and shy my mother and dad looked, how grey-haired and fragile they were, and how the distance they were standing apart looked unnatural. You go all your life thinking of your parents as these crushing protective monsters with infinite power over you, and then there’s a day when you turn round, catch them unexpectedly and they’re just weak, nervous people trying to get with each other.

We lived having no choice, as if it were not so, as if we were not alone, as if there would not come a moment when each of us would see that our lives were over, that we were driving without brakes towards a brick wall.