0
17 In Uncategorized

Bigalutz

Nu o data am vorbit despre animalele mele (cele cu care impart locuinta) dar si despre cateii familiei. Acestora din urma, acum cateva zile, s-a mai adaugat unul…

In una din lungile conversatii telefonice cu mama, in urma unui brainstorming, am decis sa facem cadou un catel unchiului meu. Mama a venit cu ideea si finantarea, eu cu detaliile organizatorice. Si asa am pornit in cautarea rasei si apoi al cainelui ideal…

Stiam slabiciunea fericitului viitor posesor de catel pentru Beagle si am fost foarte fericita cand am gasit catei de vanzare….tocmai acum, tocmai Beagle.

Am admirat pozele cateilor de pe site-ul canisei, unde se preciza ca Pasiunea in cresterea si selectionarea cainilor de rasa dateaza din 1987, odata cu achizitionarea primului caine de rasa.”

Incantata am plecat la “shopping de bigalutzi” intr-o insorita zi de martie.

Ajunsa la locatia data, ma asteptam sa vad canisa, sa vad cuibul, mama si puii – de unde sa-mi aleg preferatul. In schimb am fost invitata intr-o camera si mi-au fost adusi intr-un cos doi catei cu labutele degerate.

Cateii erau veseli si au pornit repede in cercetare si in marcarea specifica a teritoriului cu nonsalanta si codita ridicata curajos.

In momentul in care l-am luat in brate pe unul dintre ei m-a izbit un miros pestilential. Insuportabil. De nedefinit.

Cateii de obicei au un miros placut, de lapte si de piele fina si roz. Catelul pe care l-am luat in brate mirosea mai rau decat un caine maidanez care a dormit o viata intreaga pe strazi.

Prea tarziu am aflat ca acest miros ar fi trebuit sa fie pentru mine un semnal de alarma. Eu am crezut doar ca acesti catei au fost tinuti in mizerie.

Am verificat alte lucruri precum vederea, auzul, dantura si urechiile. In afara de urechi cam murdare, toate pareau in regula. Mi-am zis ca mirosul poate fi indepartat cu o baie atent facuta…

Am intrebat timida daca o pot vedea pe mama. “Nu! Noi intarcam puii de la 6 saptamani…”

Fiind o canisa nu am inteles de ce nu e prezenta mama. O remarca a doamnei m-a luminat: “Saptamana viitoare o sa aducem un nou cuib de beagle!”

Ce inseamna asta?

Pur si simplu ca aceasta canisa nu exista. Este o titulatura luata de o firma care vinde carne vie de catei.

Desi planuisem sa ma intorc dupa catel abia peste cateva zile, realizand tristul adevar al locului in care ma aflam, am cumparat cainele pe loc, am primit carnetul de sanatate si asigurarea vaccinurilor facute.

De a doua zi a inceput chinul. Catelul era abatut si a dormit mai toata ziua. Nu m-am ingrijorat, gandind ca este un pui pana la urma. Cand a vomitat (nu dau detalii de consistenta si continut) am urcat in masina si in 20 de minute eram in cabinetul doctorului nostru.

Prezetandu-i carnetul nu am putut sa nu remarc tristetea din ochii doamnei doctor: vaccinurile primite de catel nici nu ar trebui sa existe pe piata, sunt foarte ieftine si absolut inutile. Riscurile la care este supus catelul sunt foarte ridicate si foarte des ei nu supravietuiesc.

Bigalutzul (cum il alint eu) a primit doua injectii dureroase si pastile. Au trecut 5 zile, starea lui s-a ameliorat dar pericolul nu a trecut.

Ce s-a intamplat?

  1. mirosul pe care il simtisem era un semn al bolii inca de la cumparare
  2. cei care practica acest comert nu sunt preocupati de catei ci de venitul obtinut – rezulta investitii minime in sanatatea lor
  3. sansele de supravietuire a acestor catei sunt reduse
  4. canisa promite “garantie de sanatate de 2 saptamani” – desi am sunat insistent a doua zi pentru a afla istoricul bolii (esential) nu mi s-a raspuns la telefon!
  5. canisa se lauda ca “beneficiaza de asistenta veterinara de exceptie a Dr. Radbea Gabriel “ – nu stiu cine este acest doctor, cert este ca nu el asigura asistenta veterinara a cainilor de acolo: mi-a fost laudata indelungata lor colaborare cu doamna doctor veterinar din Mosnita.

Concluzia
S-a facut mult caz in ultima vreme despre violenta impotriva animalelor. Iata insa un aspect tinut sub tacere: comertul cu animale!
Nu este prima oara cand aflu despre existenta unor astfel de cazuri. Primul meu caine a fost cumparat tot dintr-un astfel de loc.
Sunt locuri infioratoare si foarte triste. Pentru un iubitor de animale imaginea unor catei scosi din cuib fara a fi adoptati, tinuti doar pentru banii ce ii aduc, fara ingrijire medicala, tinuti in mizerie si tratati cu raceala este insuportabila.
Mi-a fost foarte greu sa aleg intre cei doi catei, amadoi erau la fel de frumosi (si la fel de murdari :)) dar stiam ca atunci, in acea zi, trebuie sa-l salvez pe unul de acolo.
Nu ma asteptam la boala, nu ma asteptam sa trebuiasca sa ma confrunt cu posibilitatea mortii lui.

Eu mai am doar o intrebare: cat de bruta trebuie sa fii sa nu iti pese de un astfel de sufletel?

You Might Also Like

17 Comments

  • Reply
    Ioan Usca
    19/03/2008 at 10:15

    Sincer, eu nu gândesc aşa europeneşte, astfel că mă aştept întotdeauna la orice…

  • Reply
    ama
    21/03/2008 at 10:38

    @Vania – nu este europeneste, este omeneste 🙂

  • Reply
    Tomata cu scufita
    22/03/2008 at 15:18

    Recunosc ca am evitat sa iti citesc postul, tocmai pentru ca stiam ca o sa citesc ceva ingrozitor si iara ma apuca depresiile si gandurile negre despre animale. E absolut ingrozitor ce ai povestit aici, si imi doresc ca oameni de-astia sa putrezeasca de vii.
    Voiam sa te intreb daca ai facut vreun demers pentru a-i demasca pe cei care sunt in stare sa chinuie in asa hal animalele. De fapt nici nu stiu cui ai putea sa te adresezi pentru ca in tara asta nimanui nu-i pasa de oameni, daramite de animale. Sper sa poti sa faci o plangere undeva si sa pui capat acestei “canise” care nu trebuie sa existe.

  • Reply
    ama
    24/03/2008 at 07:27

    @Tomata – din pacate un astfel de loc nu exista. Cu atat mai putin ca se lucreaza fara acte/bonuri si nu am nicio dovada legala ca eu am luat cainele de acolo.

    Vestea buna e ca “Bigalutz” si-a revenit total si acum asteptam cu nerabdare ultima vaccinare sa ne vedem scapati 🙂

  • Reply
    Anonymous
    26/03/2008 at 09:31

    Din pacate se intampla.Eu fac parte dintr-o frumoasa comunitate de posesori de beagle, am doua exemplare , o femela si un mascul.noi incercam din rasputeri sa facem cunoscute riscurile achizitionarii acestei rase de la comercianti.Este bine ca atunci cand doresti sa-ti iei un beagle, sa mergi la crescator, sa ceri sa vezi parintii puilor, conditiile in care sunt tinuti puii,cu ce sunt hraniti daca au fost intarcati.Intrebati si cereti sa vi se arate actele de origine ale parintilor daca puii nu le au inca scoase.Sunt multe de spus, am incercat doar sa expun doar cateva din amanuntele pe care trebuie sa le cunoasca cineva care doreste sa-si ia un beagle.

  • Reply
    Anonymous
    26/03/2008 at 09:39

    Ma bucur ca beagle-utul este bine acum si daca vrei sa intri in comunitatea noastra, ne gasesti pe beagle.ro.Organizam si intalniri in Bucuresti… am fi bucurosi daca ni te-ai alatura.

  • Reply
    ama
    27/03/2008 at 07:57

    @ Anonimule – eu cred ca orice catel achizitionat prin astfel de comercianti este cu un grad ridicat de risc.
    Din pacate la momentul respectiv nu exista alta optiune. De asemenea daca stiam ce ma astepta acolo, ca acel loc nu este o canisa, nici nu mergeam.

    Insa aflata acolo, nu ma mai interesa nimic decat sa scap macar un catel 🙁

    Fratele beagle-ului luat de noi, cel ramas in urma, l-am gasit la un pet shop din oras, inchis in cusca, trist si abatut.
    Mai e nevoie sa spun oare ce soarta trista au aceasti catei? Si la ce preturi li se pun, cu atat mai greu le este sa-si gaseasca stapan! ;(

    In plus nici nu stiu ce se poate face impotriva unor astfel de “canise”.

    Iti multumesc de invitatie, dar eu sunt din Timisoara iar beagle-ul (Oszkar :)) a ajuns undeva la munte, in Valea Jiului, deci nu ptem sa ne alaturam intalnirilor voastre.

    Am vizitat site-ul vostru, am stat mult privind pozele. Sunt o rasa extraordinara, foarte inteligenti si cu un temperament deosebit! 🙂

  • Reply
    Andreea
    13/06/2008 at 08:12

    Eu am avut caine, acum am o pisicuta si m-a durut cand am citit ce ai scris. Dar ma doare si mai tare cand ma gandesc ca nimeni nu ne ia in seama. As vrea sa stiu ce face dragalucul acum? E mai bine?

  • Reply
    ama
    13/06/2008 at 08:42

    @ Andreea – eu am si caine si pisica, asa ca inteleg ambele puncte de vedere 🙂

    Da, din pacate lumea nu se intereseaza de soarta acestor animale. Eu am spus povestea lui Bigalutz pentru ca oamenii sa stie ce se intampla in aceste “canise”.

    Bigaluztul se simte mai bine acum, multumim de intrebare :).
    Initial am scapat de parazitii interni, iar acum am reusit sa ii potolim pe cei externi – demodecia.
    Desi este inca chel (si incredibil de roz :)), nu mai are mancarimi si dureri. Speram ca in cateva luni sa ii creasca si parul.

    Urmeaza sa facem peste 2-3 luni teste de laborator sa ne asiguram ca am scapat de tot de demodecie.

  • Reply
    Anonymous
    10/07/2008 at 21:08

    am ajuns la blogg-ul tau cautand pe net detalii despre puii de catei,dezvoltarea lor etc.fetita mea, o bichonita minunata tocmai a devenit mamica a 2 printisori care acum locuiesc in dressing(pentru ca a fost singurul loc unde pitica mea a vrut sa-i creasca)i-am facut o cutie mare mare din lemn dar nici nu a vrut sa auda de varianta mea asa ca a trebuit sa mergem pe varianta ei.
    nu imi vine sa cred ce criminali sunt oamenii si ce pot sa faca pentru bani.e incredibil ca alti oameni cumpara animale din pet-shop-uri cand sunt atatea animale care pot fii adoptate inclusiv de rasa.eu am doi caini o bichonita si un pechinez, amandoi gasiti pe strada.de cand i-am gasit am mai intalnit inca 6-7 caini de rasa pierduti pentru care din pacate, nu am putut face mai nimic .pe site-uri gen animalutze.ro e plin de anunturi de adoptii de catei inclusiv de rasa(pt cei care isi doresc neaparat)asa ca nu vad de ce cineva normal la cap ar da atatia bani sa cumpere un caine cand sunt atatia amarati pe gratis.

  • Reply
    bibi
    31/08/2008 at 20:00

    am citit commentul tau socata…mi-am cumparat si eu beagle-ul de acolo acum 3saptamani 😮
    mirosea si ea ciudat si doamna s-a scuzat ca era asa jegoasa, dar nu avuse timp sa ii faca baie.

  • Reply
    ama
    01/09/2008 at 12:52

    @ bibi – sa speram ca puiutul tau este mai rezistent. totusi iti recomand sa urmaresti cu atentie evolutia sa (daca creste, se dezvolta normal) si mai ales daca ii cade parul. Cuibul este infectat cu demodecie – o boala de piele foarte, foarte urata – care erupe la pui doar dupa 4 luni.

    Daca in jurul varstei de 4 luni remarci zone inrosite, de unde pica parul sau catelul se scarpina puternic du-te de urgenta cu el la medic!!!

  • Reply
    Anonymous
    25/03/2010 at 16:35

    sa fim seriosi =)) dak tot iti plac atat de mult , suna la protectia animalelor , dai paia in judecata , nu rezolvi absolut nimic daca ne spui noua chestiile astea , vrei sa arati ca iti pasa ? fa ce ti`am spus mai sus . o seara buna

  • Reply
    ama
    25/03/2010 at 17:15

    @Anonimule – ba chiar am facut ce mi-ai zis tu. Am dat zeci de telefoane la toate org. de protectie a animalelor. Stii ce raspuns am primit "Si ce va deranjeaza domnisoara? Doar le vinde, nu? Nu ii tine si ii chinuie."

    Nu am primit nici o reactie din partea lor, desi i-am sunat nu pentru a actiona ei in locul meu, ci doar pentru a-mi spune ce as putea eu sa fac, ce posibilitati am pentru a-i sanctiona pe acesti oameni.

    Ba am ajuns pana la Autoritatea Nationala de Protectie a Animalelor. De acolo stii ce mi s-a spus? Sa inscenez EU un flagrant acelor indivizi si EU sa ii filmez cu o camera ascunsa, ca ei sa poataface un dosar sa vada daca au de ce sa INCEAPA cercetarile.

    Pe scurt: nu te baga nimeni in seama!

    Nu am scris aici doar ca sa ma plang, ci am scris tocmai pentru ca multi oameni au citit povestea asta si asa am reusit sa schimb foarte putin si au existat si oameni care au fost preveniti la timp de a repeta aceasi greseala ca si a mea.

    O seara buna si tie!

  • Reply
    Nevermind
    08/07/2010 at 12:13

    CANISELE se ocupa cu cresterea unuei rase de caini! cainii au titluri de la expo, au DREPT de monta, canisele produc 1-2 cuibuiri pe an ! va dau un sfat luati caini numai cu PEDIGREE care e ca si un buletin care dovedeste ca cainele apartine rasei si nu numai.

  • Reply
    ama
    10/07/2010 at 09:13

    @Nevermind – eu recomand doar canisele care se dedica unei rase (maxim 2). In rest sunt doar bisnitari de caini.

    Si un pedigree nu mai garanteaza nimic. Eu am caine cu pedigree si cu arbore genealogic pana la strabunici (toti campioni europeni!) unde toti erau de talie mica, al meu a iesit mijlociu ;)) nu imi pasa ptr ca oricum nu l-am luat ptr expozitii, dar el sta marturie ca pedigree-ul nu ofera nici o certitudine.

    In plus eu as incuraja adoptarea cateilor fara stapan. Am doua astfel de exemplare, sanatoase tun si de o frumusete deosebita 🙂

  • Reply
    oana
    05/11/2012 at 16:26

    am si eu o bigalitza care tocmai ne a daruit 5 puiuti superbi,ma doare sufletul stiind ca tre sa i dau pt ca eu nu am spatiul necesar pt a i tine,dar nu imi pot inchipui sa mi bat joc de ei tinindu i in mizerie sau sa nu le ofer putinul meu timp liber,mai ales ca mama lor practic este copilasul nostru,mi a rupt sufletul aceasta poveste stiind ca exista asemenea persoane care isi bat joc de suflete nevinovate si neajutorate,si mai mult mi se rupe sufletul cand ma gandesc ca noi suntem prea mici pentru a face ceva,si ce i care au autoritatea sa faca sunt cam degeaba ascunzandu se sub pretexte jalnice refuzand sa si faca cel putin serviciul pt care sunt platiti…cu multa simpatie,oana

  • Leave a Reply