Si asa am ajuns sa citesc o carte foarte amuzanta, captivanta si interesanta.
Ma vad nevoita sa recunosc acum, ca pe parcursul zilelor in care am citit aceasta carte, imi era foarte greu sa fac orice altceva. In momentul in care incepi o povestire, iti este extrem de dificil sa lasi cartea din mana si daca printr-o nefericita intorsatura de situatie esti obligat sa renunti la lectura, indiferent ce incerci sa faci este imposibil sa nu te gandesti la solutii pentru dezlegarea misterului.
Cartea incepe cu un caz ce incalzeste la inima si cele mai convinse feministe, caci Sherlock Holmes este pacalit de o femeie! Numai surpinderea si repetarea obsesiva a acestui fapt si in alte povestiri, ne face sa realizam cat de important era considerat un asemenea eveniment.
Unele cazuri mi s-au parut exagerate si unele deductii deplasate. Consider ca Doyle a gresit foarte mult in administrarea informatiilor, de aceea de cele mai multe ori unele deductii vin ca din senin.
Totusi, indiferent de aceste scapari, lectia ce trebuie invatata este sa privim altfel lucrurile, sa identificam noi perspective si sa nu ne lasam orbiti de graba de a trece pe langa lucruri aparent banale.
Aventurile lui Sherlock Holmes nu este o carte geniala. Am simtit pe intreg parcursul cartii ca atat constructia cazurilor, cazurile si detectivul sunt depasiti. Cu siguranta Doyle este un extraordinar precursor, Sherlock Holmes a devenit un personaj de legenda, dar povestea din spatele brandului nu este una la fel de puternica.
Cu toate acestea recomand cu caldura romanul si orice alte carti din seria Sherlock Holmes.
Daca nu ma insel, asta a fost primul roman pe care l-am citit. Eram prin clasa a 5-a si ai mei ma tot bateau la cap sa pun si eu mana pe o carte. =)
adica eu l-am citit cam tarziu? 😛
Ehh, niciodata nu e tarziu ca sa citesti o carte. =)
Este printre cartile usor digerabile si captivante la orice varsta.Mi-au placut povestirile lui Doyle si mi-au trezit interesul pentru romanele psihologice pe care am inceput sa le citesc mai tarziu.
@Benjamine – da, este o carte usor digerabila! as zice de povesti. dar si mie mi-a deschis pofta pentru cartile de gen
Imi poate spunce cineva care sunt titlurile povestirilor? Va rog mult! Am cateva in format de buzunar si as vrea sa stiu daca le am pe toate!!
Va rog mult sa imi spuneti si mie cum se numesc povestirile. Am cateva in format de buzunar si as vrea sa stiu daca le am pe toate!!
Avand o vedere ca are vreo suta de ani caracterul ma gandesc ca la timpul ei a fost o carte geniala (atunci)! acum toata lumea e satula de serialele politiste gen CSI de unde si stereotipul
"Aventurile lui Sherlock Holmes" de Sir Arthur Conan Doyle este o carte GENIALA. Mai citeste-o o data, incearca sa nu o gandesti ca un snob si o sa iti dai seama de adevarata ei valoare…Eu am citit-o la 21 de ani, cati am in prezent si sunt foarte pretentioasa in materie de carti. Pot sa afirm si sa sustin cu toata convingerea pe care mi-o da o lectura vasta din spate ca aventurile astea sunt formidabile…nimic nu e depasit, deductiile sunt clare si logice , iar dedectivul fenomenal. Nu exista un singur stereotip in toata cartea aia…ma rezum la atat, ca ma doare capu' cand vad oameni care blameaza carti exceptionale.
Mie imi place cartea abea ce am citit-o de acum cateva saptamani si este interesanta, nu este o carte pe care o citesti cand nu ai ce face. Pe la jumatatea ei imi dadeam seama si eu cine era vinovat dar nu si la faza cu taverna de opium doamne!! CARTE SUPER!!!
@mickey mouse
Se numește „personaj”, nu „caracter”. Generația care a învățat limba română via limba engleză… mai citiți!