***Acesta este un articol scris de o cititoare a blogului.***
Continui sa ma prezint, in cazul in care nu ne cunoastem, sunt Iulia si sunt dezorganizata in cele casnice. Sincer cred ca sunt dezorganizata mai peste tot. Imi place sa ii organizez pe altii, sa fac planuri pentru altii, dar cand vine vorba de mine cheful imi piere cu viteza luminii.
Saptamana aceasta a fost, din nou, una cu suisuri si coborasuri. Fiica-mea a fost bolnava si am fost singure acasa. Oh, the joys of motherhood, sa iti tii copilul cu 39.5 in brate impachetat in prosoape ude si sa astepti sa isi faca odata antitermicul efectul.
Anyway, all is well that ends well, azi pot sa spun ca e aproape bine, mai sa mance mai serios sa puna inapoi cat a scazut si e bine.
Revenind la viata de zi cu zi mi-am dat seama ca am ajuns, DIN NOU, in ziua de stabilire a meniului.
Desi imi place sa mananc (si inca mult :)) ) partea facutului de meniu intotdeauna ma agita. Ba il fac prea stufos si nu apuc sa le fac (asta se intampla mai ales daca imi e foame la momentul in care creez meniul) ba il fac prea aerisit si raman fara mancare miercuri, iar cand ma duc la magazin dupa smantana ies cu o plasa plina de chestii extra.
E clar ca imi lipseste exercitiul.
Imi aduc aminte cu placere de momentul cand am facut coaching-ul cu Ama legat de cum sa iti faci un menu plan.
Pana atunci mergeam la cumparaturi si cumparam tot felul de chestii de care ne era pofta, pe care apucam sau nu sa le gatim. Definitia risipei, nu altceva. Dar hei, omul se maturizeaza si realizeaza nevoia unul plan. Pe mine nu atat dorinta unul menu plan m-a determinat la schimbare ci dorinta de a avea in casa ce am nevoie, deci implicit a unei liste de cumparaturi clare care sa-mi asigure cele necesare.
Nu odata am inceput sa fac o supa fara morcovi in casa, apa pusa pentru pireu fara cartofi la-ndemana sau pizza fara mozzarella.
Pe langa acest aspect total neplacut mai e si aventura supermarketului.
Si cum altfel poti exemplifica mai bine decat printr-o poveste?
M-am dus la un supermarket, cu fiica-mea in sistem de purtare, ca o primadona ce ma cred si stiind ca sunt privita mai ciudat, ma flendur printre rafturi. Trag un cos dupa mine pe.care-l umplu cu de toate, doar sunt la reducere sau pur si simplu mi pofta. Nu bag de seama ca am mai multe produse decat pot sa duc (desi am ambele maini libere) si ma indrept spre casa. Dupa lupta grele cu propriul corp si cu gravitatia, reusesc sa urc toate produsele pe band rulanta. Platesc si dau aceleasi lupte, tot cu propriul corp si cu gravitatia, pentru a le da jos de pe bada rulanta. Ma retrag sa-mi trag suflul si sa pun produsele in plase si observ ca punga cu ovaz e sparta. Desi fara chef, ma „strecor” printre oameni inapoi spre casa de marcat sa imi prezint paguba si sa cer alta punga. Convins de moaca celei mici, casierul ma lasa sa intru inapoi in magazin si sa imi schimb punga singura. Buuuun, ma duc schimb punga, ma intorc si re-strecor prin multimea care deja isi pierde rabdarea….e draguta fiica-mea dar nici chiar asa ;)).
Ma duc cu tonele de chestii din care de fapt nu am nevoie de nici jumate, bag plasele in masina, „scobor” copilul din sistem siiii, moment de imaginary facepalm, imi dau seama ca de fapt nu am cumparat oua pentru omleta de a doua zi. Ma enervez, ma gandesc ca eu inca odata nu intru si ma decid ca a doua dimineata mancam paine cu unt.
Note to self 1: never-ever nu mai intru in magazin fara o lista cu ce trebuie NEAPARAT sa cumpar.
Si pentru ca doua povesti sunt mai bune decat una…
Intr-o alta zi plec la cumparaturi singura…ah, cine ar fi crezut ca asa ceva ma va relaxa…
Anyway, plec la cumparaturi, de aceasta data cu lectia invatata si cu lista la mine. Ma plimb printre rafturi, pun in cos una-alta, ajung la congelate, imi aduc aminte ca am uitat avocado-ul…ma intorc. Incerc sa -mi aduc aminte ce am scris pe lista, cumpar din nou chestii in plus pentru ca „yum ce bine arata”. Iar imi aduc aminte ca nu am luat lapte, ma intorc si cumpar. Dupa mai multe dute-vino-uri prin magazin, si crezand ca am pus tot, ma indrept spre casa de marcat. Tacticos aleg una care pare mai goala, si imi asez toaaaate produsele pe banda. Ma decid sa si scot lista sa vad daca am luat tot…
CIUPERCILEEE….arrrgh…iar am uitat ceva. Produsele mele se miscau spre casiera, si fiind singura nu puteam fugi sa le iau asadar, cu viteza luminii incep sa iau produsele de pe banda. Toti ma privesc ciudat, de ce fac lucrurile pe dos? Produsele se pun nu se iau! Incerc sa ma explic, sa zic ca am uitat ceva, insa nu prea ii pasa nimanui si o singura doamna ma ajuta. Ma intorc…IAR…iau si ciupercile…desi imi pierise cheful de bruschettele cu ciuperci.
Note to self 2: look at the list! Degeaba o am la mine daca nu o verific si nu o respect!
Pe scurt: m-am saturat de situatiile astea, asa ca imi propun si cu niste solutii, poate te vor ajuta si pe tine daca esti in aceaasi faza cu mine 🙂
Din pacate nu e un robotel care sa faca meniu si sa printeze lista de cumparaturi…ah, ce usor ar fi asa. Dar pana se inventeaza robotelul, va trebui sa ne ocupam noi de toate astea.
Aici e un printable dragut al Amei, foarte folositor pentru a nu trece prin raionul de legume ca popa prin rai fara sa cumparati ciuperci.
De asemenea spre mare ajutor mi-a fost si articolul despre organizarea listei de cumparaturi.
Gata, ma duc sa imi fac meniul si lista!
Va doresc o zi cat mai organizata la cumparaturi! Pe curand 😉
***Nota Ama – utilizarea meniului
Aceasta este o forma simplificata de meniu, o varianta in care gatiti o singura masa pe zi, in principiu cina.
Astfel, in primul rand de casute – Tip de masa – treceti tipul de mancare pe care planificati sa o faceti. De exemplu, seara de mancare chineasca sau pizza, sau ingredientul principal cuc are ati vrea sa gatiti (mazare, cartofi, orez s.a.m.d). In casuta urmatoare, treceti reteta pe care doriti sa o pregatiti.
La note puteti trece ce alta reteta doriti sa pregatiti. De exemplu, o supa sau un desert.
Apoi, in partea din dreapta, treceti ce ingrediente va mai lipsesc pentru a pregati mesele alese.