Viata mea ca mama poate parea monotona unui privitor neavizat. Fiecare zi se scurge dupa aproximativ acelasi orar, bifand aceleasi rutine, pierduta in activitati gospodaresti lipsite de importanta si de cele mai multe ori sisifice. 
Da, asa o fi, imi vine mie sa raspund. Nu pentru ca sunt de acord, ci pentru ca oricum am lucruri mai bune de facut decat sa ma pierd in dispute inutile. Uite, ca de exemplu, sa calesc ceapa asta la perfectiune. Si da, e doar una din multele aptitudini pe care le-am dobandit de cand sunt mama. 
Acest copilas cu zulufi, modeland plastilina albastra langa mine, mi-a fost cel mai mare si exigent profesor. In acelasi timp, prezenta ei in viata mea mi-a fost cel mai constant si puternic factor motivational, motivul pentru care de 4 ani sar din pat cu un scop clar in minte, motivul pentru care incerc mereu sa ma perfectionez, sa invat, sa fac lucrurile mai bine, mai repede, sa fiu un om mai bun, mai cald, mai rabdator. 
Dar revenind la ceapa. 
Zi dupa zi am gatit mancare proaspata. De cate ori pe zi a fost de nevoie – de 3, de 5. Si de fiecare data cu riscul sa patesc asa cum am patit si azi: dupa o privire scurta si critica in farfurie, fetita imbujorata scutura hotarat din zulufi si zice: „Nu, Nati nu gusta!”

Deci, sa ne intelegem, nici macar nu gusta! Si cunoscandu-mi copilandra stiu ca nu am nici o sansa sa schimb acest verdict. 
Credeti ca juriul Masterchef este exigent?! Ha, ha, ha! Poftiti si gatiti intr-o bucatarie pentru un copil mic! Sa vedeti aici creativitate si presiune. Sa vedeti aici gatit cu ochii la cronometru, in timp ce acelasi copil va solicita in alte 50 de moduri: conversatii, de ce-uri, vrea aia, vrea ailalta, „uite mama la mine” etc. Pai sa imi dea mie cineva o ora de gatit neintrerupt, in care sa ma concentrez DOAR la ce gatesc! Doamne, nici nu ar fi un test sub presiune, ar fi vacanta! 🙂
Incercati sa va concentrati sa scrieti un mail macar semi-formal intr-o zi obisnuita de mama. Daca – prin minune – tastatura/ecranul device-ului folosit nu prezinta interes, atunci in timp ce scrii trebuie sa privesti constant peste ecran sa vezi si ce face copilul. De obicei se va cocota pe undeva sau va va intrerupe de 138 de ori sa ceara diverse: apa, un mar (din care va musca doar o data), un servetel cu care sa se stearga, sa mutati scaunul, sa aduceti creioanele etc etc….toate actiuni pe care le poate face singura in restul timpului, dar nu! daca ai ceva de scris, care sa necesite o minima concentrare, brusc isi pierde orice dorinta de independenta. 
Sa vedeti acolo capacitate de a lucra sub presiune, de a mentine o idee indiferent de factorii externi perturbatori si de a te exprima coerent. 
Studiile arata ca atunci cand este intrerupt din activitatea sa, unui om ii ia 15 minute sa poata intra din nou in acea stare de prielnica de concentrare. Povesti! Testul fara indoiala a ocolit mamele!

Ba as indrazni sa plusez: incercati sa lucrati ceva in timp ce merge un audio-book cu vocea in romana al lui Mickey Mouse. In viata mea nu am auzit ceva mai suparator si iritant! 
In ultimii ani am dezvoltat reale calitati de negociator. Si negocierea nu e ceva simplist, hai sa facem x, ca vei primi y, ca nu crestem caini pe care ii dresam cu recompense. Nu! Negociere reala, logica, facuta cu respect pentru inteligenta celui de langa tine. 
In aceasta idee, va invit sa convingeti un copil de 3 ani sa ia siropul de tuse sau sa accepte sprayul nazal. Sau sa isi stranga jucariile. Sau ca nu poate merge la gradinita in rochita de vara…cand maxima zilei e de 2 grade! 
Fara recompense, fara minciunele, cu calm. Eh? 🙂 
Dar cel mai important, am invatat sa cresc. Ca mama, ca om. In fiecare zi ma straduiesc sa includ in nebunia cotidiana o pagina de carte, un articol, cateva minute de „curs de perfectionare”, cateva minute in care sa am o „atitudine proactiva” si sa gasesc solutii prin care ceva sa functioneze mai bine sau mai eficient, fie ca este vorba de o idee noua pentru micul dejun sau de o strategie pentru a gestiona un tantrum.

Si chiar daca, peste toate acestea, responsabilitatea asumata este uriasa, programul infernal, fara vacante, fara pauze de masa (si cum bine stiti, dragi mame, fara pauze de mers la toaleta), totul se topeste intr-o imbratisare, intr-un pupic dat cu drag. 

Sursa poza