Am mai scris acum ceva timp despre un alt volum coordonat de Ion Barbu, care avea ca personaj principal tot orasul Petrila – Frumosul din Petrila adormita (si Petrila Unter Alles). Atunci era prima oara cand aflam de eforturile editoriale (cu Festivalul Om Rau ma familiarizasem deja) ale lui Ion Barbu de a promova Petrila.
Antologia poeziei romanesti la zid este mai mult decat o simpla carte de poezie si fotografie, este o carte-manifest, o carte ce relateaza un experiment cultural inedit care a avut loc in 2005 in Petrila.
Intr-o noapte de la sfarsitul lui iulie 2005, un grup de “vopsitori” au iesit pe strazile intunecate ale Petrilei si au vopsit pe ziduri franturi de poezii scrise de autori contemporani. Ceea ce a urmat o data cu rasaritul soarelui se apropie mai degraba de un teatru absurd decat de urmarea logica (sau chiar sentimentala) a unei asemenea tentative. Acuzati a fi “satanisti” (pentru ca in ultima statie dintre Petrila si colonia Bratianu au scris “Atentie, maine rau!” si pentru ca au decretat, inca de la intrarea in oras, ca Petrila este un “Oras de rezerva!” (Matei Visniec)),

autorii abominabilei fapte au fost urmariti si anchetati de politie, peste versurile scrise pe ziduri s-a dat cu bidineaua si s-au scris noi mesaje de genul “Cititi Biblia Rugativa” sau “Fi sincer”. Desi “orasul de rezerva” a fost transformat in “oras biblic” (?!), mantuirea nu a venit pentru petrileni.

Volumul de fata contine si numeroase articole de presa, note de protest si scrisori deschise provenind din perioada experimentului – cu titluri sugestive: “Zid coscovit, cinste cui te-a scris!”, “Un ’satanist’ erotic de cea mai inalta speta: Emil Brumaru”, “Arestarea poeziei sau la ce bun sa stai in Valea Jiului?”, “Umbra poeziei romane fara drept la Petrila”, “Politia si Primaria fata cu Poezia” etc.


Acest volum mi-a facut dovada clara a dualitatii lumii in care traim: pe de o parte stiu ca exista o lume culturala puternica si pe de alta parte sunt constienta ca ea este tratata cu brutalitate si indiferenta. Coborand de la general la particular, am crescut si eu tot in colonia Bratianu, despre care I.D Sirbu spunea ca “se citea enorm in colonie, se canta seara”. Stiu cat de multe carti se ascund dupa acele ziduri scorojite si ca multi oameni le si citesc. Din pacate se pare ca poezia, literatura, cultura au ajuns mai degraba pe un camp de razboi, intre bine si rau. Totusi nu-mi pot ascunde satisfactia ca exista astfel de experimente, care imi intaresc convingerea ca poezia inca are multa putere.

*recenzie publicata si pe bookblog.ro
** pozele sunt preluate de pe Petrilafeeria