Am promis de la inceputul anului ca daca se finalizeaza marele proiect din ianuarie ( cel care m-a stresat aproape 2 luni) mergem la restaurant sa ne desfatam in stil medieval.
In sfarsit ne-am urnit si azi am fost primii clienti. In timp ce ne infruptam din celebrul (deja) meniu „Puicuta proasta” s-a asezat langa noi un cuplu. Era evident ca el era strain, avea acel nu-stiu-ce ce ii da de gol (fizionomie, comportament, privire pierduta). Ea era o tanara fashneata blonda, as spune aproape ca se incadra intr-un anumit tipar de femei. Dar sa nu judecam…:)

Si in timp ce ne luptam cu ultimele ramasite ale puicutei, cuplului i s-a alaturat un mare grup. Involuntar am aflat cine sunt, cand ea a facut volubila prezentarile: mama, tata, bunicul, verisorul etc. Motivul adunarii devenise evident de acuma. Parintii/familia cunosteau viitorul ginere.

Ei bine, noua ni s-a parut locul extrem de prost ales. Acum sa fim seriosi, dar de parca nu exista destul stres la o astfel de intalnire si asa, mai pui sarmanul om, adus/tarat in sanul noii familii sa sfasie cu dintii o halca unsuroasa de carne in fata tatalui-socru.

Si statea europeanul nostru in capul mesei, cu un pocal si o sticla de Timisoareana in fata, blondina agatata de gatul lui, familia povestind zgomotos in jurul lui, iar el se uita drept inainte, cu o privire pierduta si resemnata.
Nu stiu. Sa nu-i fi placut painea noastra traditionala cu untura si ceapa rosie? Sa nu fi privit cu umor babetzica ce ti-o leaga chelnerul de gat si lipsa tacamurilor de la masa? Sau pur si simplu, a vazut prima oara blondina intr-un alt mediu decat cel „occidental”?

Amuzata de fata lui, simtind si o oarecare mila, ne-am spalat mainile de untura si am plecat acasa…