Albastru nemarginit, aproape transparent – Ryu Murakami

La aceasta carte m-a atras titlul. Nu putea fi decat o poveste de iubire, pura, curata, celesta, plasata intr-o Japonie contemporana, dar totusi intepenita in traditiile ei. In mintea mea, economia Japoniei era propulsata cu o forta incredibila de un tineret ce munceste constiincios, probabil inca dorind sa dovedeasca lumii puterea de vindecare dupa Hiroshima, o generatie tacuta si respectuoasa, care inca se descalta la intrare si intra cu talpile goale pe podelele stralucitoare. In schimb am descoperit cel mai brutal roman pe care l-am citit pana acum.
Este un roman semi-autobiografic, desi, in momentul cand l-a scris, Ryu Murakami era un tanar student de doar 24 de ani. Nu este primul autor care incearca sa socheze prin urat, dar reuseste sa cucereasca doua prestigioase premii (Akutagawa si Gunzo) printr-un roman de nici 200 de pagini. Desi unele descrieri imi produceau un rau fizic real, nu am reusit sa inchid cartea pana nu am aflat finalul. Acum, cand este din nou in fata mea, inchisa si aparent inofensiva, cu titlul ei minunat, coperta ei albastra, impodobita (ce mai idee geniala si perfida!) cu o pictura inchinata iubirii de albastru, ma intreb ce mi-a placut la ea. Caci acum o vad ca pe o frumoasa ciuperca, colorata si atragatoare, dar ingrozitor de otravitoare.
Violenta limbajului si originalitatea imaginilor va vor transpune in lumea unui grup de tineri care traieste in apropierea unei baze militare americane. Existenta lor este mizera, pare fara speranta si se rezuma la droguri si orgii. Americanii sunt reprezentati mai ales de barbatii ce regizeaza aceste orgii, negrii nemilosi si cruzi cu corpurile amicilor lor japonezi. La inceput este greu sa determinam protagonistii, totul este confuz, mai ales din cauza unei supradoze injectate lui Ryu de unul dintre prietenii lui.
Detaliile oferite de Murakami, pentru a ilustra aceste momente, sunt surprinzatoare: “Cu toate că aveam gâtul uscat, îmi curgea fără încetare salivă de pe buze şi ori de câte ori încercam să o înghit, greaţa mă izbea violent în stomac. Indiferent de cât de tare mă străduiam să respir, nu reuşeam să trag decât foarte puţin aer. Aerul părea că intră nu prin gură sau prin nas, ci printr-o deschizătură din piept. Picioarele îmi erau atât de amorţite, încât nu le puteam mişca. Din când în când o durere sufocantă îmi străpungea inima. La tâmple îmi zvâcnea intermitent o venă. Dacă închideam ochii, mă cuprindea o teroare de parcă aş fi fost prins într un vârtej călduţ care se mişca cu o viteză ameţitoare. Simţeam nişte mângâieri alunecoase prin trup şi mă topeam ca o felie de caşcaval de pe un hamburger. Ca apa şi uleiul amestecate într-o eprubetă, în mine se separau zone îngheţate şi locuri fierbinţi, care se mişcau de colo-colo. Fierbinţeala îmi trecea prin cap şi gât şi inimă şi prin organele genitale.”
Murakami insista sa dea detalii care sa ilustreze cat mai bine mizeria ce ii inconjoara. Astfel, intalnim mai la tot pasul mancare stricata, cleioasa, putrezita, iar gandacul devine un laitmotiv, fiind prezent fie ca pictor involuntar, ca victima sau pur si simplu, sfarsind in gura lui Ryu. Detaliile anatomice ale protagonistilor sunt covarsitoare, as avea chiar curajul sa spun ca voma a fost un personaj separat, care a beneficiat de dese aparitii si atente descrieri.
Nu ma pot pronunta asupra traducerii caci o lectura in limba japoneza este imposibila. Dar am avut senzatia ca in unele momente traducerea da gres, tocmai pentru ca traducatorul se straduieste prea mult sa foloseasca un argou cu care nu este familiarizat. Pe langa termenii populari desemnad organele sexuale sau actul sexual (cartea nu este cenzurata!) apar expresii necunoscute sau despre care pot crede, cel mult, ca au o intindere limitata.
Finalul este brusc si neasteptat, dar gasim o explicatie titlului. Notez aceasta carte cu 3 stele, pentru ca este un roman pe care probabil nu il voi reciti. Dar merita cele 3 stele pentru forta, brutalitatea si violenta limbajului, in spatele caruia se simte tanarul furios ce se cauta pe sine. Si merita mult mai mult, Ryu, personajul sau autorul, alegeti voi, pentru curaj.