Articolul in engleza il puteti citi aici.
Ph. D. Gwen Dewar
Alaptatul la cerere sau hranirea copilului la semnalul sau si alaptarea in ritmul copilului – sunt despre a raspunde cu flexibilitate la senzatia de foame a copilului tau.
Inseamna a initia hraniri cand copilul le cere si continuarea fiecarei sesiuni de alaptare pana cand copilul este satul.
Din punct de vedere evolutiv, transcultural si ca urmare a studiilor clinice, se dovedeste ca bebelusii au fost creati pentru a fi alaptati la cerere. Pentru detalii cititi si acest articol.
Aici va voi face o prezentare a beneficiilor alaptarii la cerere si ma voi concentra pe moduri in care tinerele mame pot raspunde la cereri frecvente de alaptare.
Femeile din societatile vestice industrializate se confrunta cu probleme speciale care pot face alaptatul la cerere dificil. Voi discuta despre cum in alte culturi mamele isi alapteaza copiii la cerere si cum mamele din culturile vestice pot aplica aceste lectii.
De ce este alaptatul la cerere o idee buna?
Productia de lapte este strans legata de frecventa la care este pus copilul la san. Cu cat copilul este pus mai mult la san, cu atat sanul produce mai mult lapte. Daca copilul este pus mai rar, productia de lapte scade. De aceea, alaptatul la cerere este modul ideal pentru a regla productia de lapte cu nevoile bebelusului.
In primele zile de viata, alaptatul la cerere ajuta la fixarea cantitatii de lapte. De asemenea, ajuta nou-nascutul sa recastige mai repede greutatea pierduta.
In plus:
*sanii femeilor produc cantitati diferite de lapte la hranire
*laptele difera caloric in functie de ora si de dieta mamei
*bebelusii au capacitati diferite in a extrage laptele
*capacitatea stomacului difera la fiecare bebelus
Alaptatul la cerere permite bebelusilor sa se adapteze la situatii particulare. Cand bebelusii sunt obligati sa urmeze un orar rigid, unii dintre ei nu se mai pot hrani corespunzator. In plus, consultantii in lactatie subliniaza faptul ca un copil caruia i se refuza accesul la san si este lasat sa planga – fie si pentru cateva minute – poate deveni agitat si suparat. Acest lucru face ca prinderea corecta la san sa fie mai dificila, scazand eficacitatea hranirii.
Din aceste motive, alaptatul la cerere este recomandat de:
Organizati Mondiala a Sanatatii
Academia Americana de Pediatrie
La Leche League
Alte motive:
Noile recomandari ale pediatrilor sunt influentate de grija pentu productia de lapte si dezvoltarea timpurie a bebelusului. Dar sunt si alte motive:
Alaptatul alina si reduce durerea (Shah et al 2006)
Asigura atingerea piele pe piele – o practica ce promoveaza atasamentul mama-copil (Moore et al 2007) si ajuta la stabilizarea temperaturii corporale a bebelusului si a nivelului de glucoza din sange (Anderson et al 2003)
Contactul piele pe piele este asociat si cu o dezvoltare mai mare a circumferintei craniene la prematuri (Rojas 2003).
Bebelusii dau semne reduse de stres fiind alaptati, iar Kerstin Uvnas Moberg, un psiholog si endocrinolog celebru (MD, PhD), crede ca alaptarea creste nivelul oxitocinei la copil – hormonul „imbratisarii” (Uvnas Moberg, 2003).
Toate acestea dovedesc ca alaptarea ajuta pe bebelus sa-si regleze mai multe functii, nu doar consumul caloric.
Care este media hranirilor la bebelus?
Precum aratam mai sus, bebelusii difera – atat ca indivizi, cat si transcultural.
Copiii din culturile primitive erau alaptati foarte des – de doua sau de mai multe ori pe ora. In culturile vestice, chiar si mamele care alapteaza la cerere rar o fac mai des decat o data la doua ore. Aceasta diferenta a dus la intrebarea daca alaptarea la cerere este similara la culturi diferite.
Dar indiferent de cultura in care traiti, este evident ca nou-nascutii au nevoie de hraniri frecvente. Cand mai cresc, copiii din culturile vestice pot sa isi aleaga propriile ore de masa si de obicei aleg un orar cu mese la cateva ore distanta.
Facand fata oboselii
Proaspetele mame dorm putin si pot gasi alaptatul la cerere foarte obositor. In mare masura aceasta este o problema trecatoare. Cu cat cresc, bebelusii pot consum mai mult lapte la o masa. De asemenea, se acomodeaza ritmului vietii de zi cu zi. De aceea, cu trecerea timpului, copii au nevoie de tot mai putine hraniri ziua, dar si noaptea.
Cu toate ca stii ca lucrurile se vor imbunatati in 4-6 saptamani, nu inseamna ca faza de nou-nascut este mai putin obositoare. Si cred ca este corect sa spunem ca mamele din culturile vestice se confrunta cu diferite conditii care fac alaptatul mai dificil. Mai jos am enumerat cateva lucruri care le fac pe mamele din alte culturi sa continue alaptarea la cerere si probabil ajuta mamele din culturile vestice.
Practici din alte culturi care ajuta alaptarea la cerere
Fara ceas
Stramosii nostri nu urmau orare fixe. Nici majoritatea oamenilor in istorie. Oamenii au avut mereu de lucru, dar nu aveau ceasuri si zilele lor lucratoare variau in functie de sezon si de ce aveau de lucru. Ideea de a veni la lucru la o ora fixa si de a sta acelasi numar inflexibil de ore este asociata cu industrializarea.
Mamele care sunt fortate sa urmeze un orar rigid – sa doarma la anumite ore din noapte, sa respecte anumite limite si programari – vor gasi mult mai putin timp pentru a alapta la cerere.
Program de flexibil de somn
Modelul vestic de somn – culcarea la aceasi ora seara si somnul continuu pentru 7-8 ore – este o alta excentricitate culturala. Antropologii si istoricii au documentat un orar de somn foarte diferit la alte culturi (Worthman and Melby 2002; Ekirch). Oamenii care traiesc fara lumina artificiala dorm mai mult in total. Si oamenii rar dorm doar intr-un episod lung. In schimb, ei dorm intervale mai scurte la ore diferite din zi si din noapte.
De exemplu, culegatorii-vanatorii – precum Kung San din Africa de Sud si Efe din Africa centrala – nu au ore stabilite de somn si de trezire si oamenii dorm cand considera oportun (Worthman and Melby 2002).
Stilul de somn oportunistic poate fi norma pentru specia noastra. Si, cu siguranta, este mai apropiata de felul in care dorm copiii, decat modelul vestic.
Precum „punch clock”, modelul de somn vestic pune parintii in mare dezavantaj. Orarul de somn vestic este foarte putin flexibil. Daca ai ratat ocazia sa dormi in orele desemnate, ai ghinion. Programul rigid impiedica parintii sa recupereze somnul pierdut. Iar aceasta face alaptarea la cerere dificila, mai ales in primele saptamani cand bebelusii au nevoie de hraniri mai frecvente.
Co-sleeping
O alta ciudatenie a culturii vestice este somnul solitar si practica de a lasa copilul sa doarma singur in patut sau leagan. Cand copilul si mama dorm separat, hranitul nocturn este foarte dificil. De obicei, atat mama, cat si copilul se trezesc complet, facand extrem de dificila adormirea cand se incheie hranirea.
Dar, in majoritatea culturilor non-vestice oamenii dorm impreuna (Worthman and Melby 2002), iar copiii nu sunt lasati singuri.
Intr-un studiu transcultural recent despre ingrijirea copilului in societati slab industrializate, cercetatorii au aratat ca bebelusii dorm cu parintii in 23 din cele 26 de culturi studiate (Severn Nelson et al 2000). Un studiu mai vechi si mai extins nu a gasit nici un caz in 90 de culturi in care mama si copilul sa doarma in camere separate. (Barry & Paxton 1971)
Cand mamele si copiii dorm impreuna, alalptarea la cerere nu mai intrerupe somnul. Acest lucru este foarte adevarat cand mamele dorm in acelasi pat cu copilul. Bebelusul se trezeste noaptea si este hranit chiar acolo, intins, in pat. Cei doi nu se trezesc niciodata complet. (McKenna & Bernshaw 1995)
Purtarea copilului
Vesticii au obiceiul sa isi „parcheze” bebelusul in patut, leagan, scaune de masina sau centre de activitati pentru mare parte din zi. In restul lumii aceste practici sunt neintalnite. Studii transculturale arata ca bebelusii sunt tinuti in brate si purtati mare parte din zi. (Barry & Paxton 1971; Severn Nelson et al 2000). In societati primitive si in societati din climate calde purtarea bebelusilor se mai caracterizeaza si prin contactul piele pe piele (Konner 2006).
Prin urmare, mamele au mai multe sanse sa citeasca semnele date de bebelusi, iar acestia sunt mereu aproape de san. In unele cazuri bebelusii au acces foarte usor la sanul dezgolit, permitandu-le sa se hraneasca singuri.
Ajutoare
Daca nu platesc pentru asta, mamele din vest beneficiaza de foarte putin ajutor. In general, proaspetele mamici sunt izolate de familia extinsa si nu mai au legaturi stranse cu vecinii. Prin urmare se poate sa fie izolate si fara acces usor la:
– sfaturi despre alaptarea
– sfaturi despre ingrijirea copilului
– ajutor de urgenta
Aceasta inseamna mai multa munca si mai mult stres – ceea ce face alaptarea la cerere si mai dificila. Prin contrast, mamele din societatile primitive (sau alte societati neindustrializate) primesc foarte mult ajutor. Intr-una dintre societatile primitive (Efe din Africa Centrala) acest ajutor se extinde pana la a oferi lapte matern suplimentar mamelor cu nou-nascuti (Tronick et al 1987)!
Izolarea postpartum
In zone foarte extinse, din sud-estul Asiei (Jambunathan 1995), pana in China (Raven et al 2007) si in Maroc (Westermark 1926), mamele pot petrece primele 30-40 de zile in izolare postpartum.
In acest interval mamele sunt iertate (uneori le este chiar interzis!) de la mare parte din indatoriri, mai putin alaptarea. Prietenii si rudele (de obicei mamele si soacrele) ajuta cu treburile casnice si gatitul.
Izolarea postpartum nu este neaparat usoara. Culturile pot impune ritualuri si tabuuri pe care mamele le pot gasi restrictive (Leung et al 2005). Dar ajutorul pe care il primesc mamele face, in schimb, alaptarea mai usoara.
Acceptarea alaptarii in public
Pentru mamele din culturile vestice alaptarea este dificila mai ales cand parasesc caminul. Multi vestici se simt inconfortabil in prezenta mamelor care alapteaza si putine spatii publice asigura locuri unde mamele pot alapta in discretie.
Problema se pare ca se trage de la perceptia sexualitatii. Vesticii dau sanului doar o semnificatie erotica. Alaptarea, asadar, este riscanta. Dar, nu este nimic natural in aceasta asociere.
In majoritatea culturilor sanul este privit pentru functia sa primara – organ pentru producerea de lapte. Intr-un studiu transcultural, sanul este privit ca fiind sexy in doar 13 din 190 de culturi (Ford si Beach 1951).
Antropologistul Katherine A. Dettwyler argumenteaza ca atitudinea americanilor in privinta alaptarii este puternic influentata de notiunea de sani „sexy”. In excelenta ei lucrare „Frumosul si sanul:Contextul cultural al alaptarii in SUA (Dettwyler 1999), Dettwyler compara atitudinea americana fata de atitudinea din alte culturi non-vestice. In locuri precum Mali sau Nepal, sanii femeilor nu au conotatii sexuale, iar femeile isi alapteaza copiii in public ori de cate ori acestia au nevoie. Nu este nimic sexual, rusinos sau ciudat in asta.
Nr 1. am venit sa-ti doresc un an nou muuult mai bun ca cel care a trecut. pe toate planurile. Happy new year 😉
nr 2. "un copil caruia i se refuza accesul la san si este lasat sa planga – fie si pentru cateva minute – poate deveni agitat si suparat. Acest lucru face ca prinderea corecta la san sa fie mai dificila, scazand eficacitatea hranirii." foaaaarte corect.
Nr3. industrializarea- a fost inceputul renuntarii de catre femei la attachment parenting-ul in forma lui initiala si aplicabila. asta este o idee mai veche si constanta a mea insa insuficient dovedita. dar lucrez la asta inca 😉
nr 4. felicitari ptr postarea de inceput de an 🙂
La multi ani si voua draga mea si sa aveti un an nou minunat! 🙂
Multumesc de aprecieri! Am zis sa incep anul bine, sa ma tina apoi tot anul 🙂
Multumesc pentru articol, sustine exact ce gandesc si eu si imi va fi de mare ajutor sa combat "binevoitorii".
Un an nou fericit, plin de realizari pe toate planurile si sanatate!
ma bucur mult Andreea 🙂 si eu de aceea l-am tradus. acum am de scris despre cosleeping si olita :)))
Andreea
Acum intreb si eu, nu mi-o lua in nume de rau: De ce nu se poate femeia mulge inainte de a iesi cu bebe si sa ii dea lapte din biberon? Pana la urma nu traim in Nepal ci intr-una din acele societati care da, sexualizeaza sanul.Eu una recunosc ca nu pot alapta in public mai ales pentru ca la randul meu ma simt ciudat sa vad femei facand asta in autobuz sau in parc. Si mai ales ca exista alternativa mulsului si hranitului cu biberonului, impaci si copilul si sensibilitatile celor din jur. Daca eu ca femeie prefer sa fiu scutita de asemenea priveliste, va dati seama ce parere au multi dintre barbati, si vorbesc de cei decenti, nici nu vreau sa ma gandesc la marea majoritatea a barbatilor romani care sunt si asa asa cum sunt.
@Anonima – o femeie poate nu se poate mulge. Sau daca se mulge nu inseamna ca bebe si accepta/stie sa bea din biberon. Iar alaptarea la cerere nu este doar despre mancare, ci este si despre apropiere si linistire.
Iar eu una pun mult deasupra confortul copilului meu fata de confortul unor barbati libidinosi 🙂 si nu inseamna ca fac exhibitionism, alaptez cat se poate de decent, in locuri ferite. Dar daca se nimereste pe acolo cineva nu vad de ce sa ma simt vinovata si rusinata.
@Anonymous: Nu o iau in nume de rau, dar:
1. mulsul nu cred ca este ok sa devina o rutina. Sanii sunt solicitati cu totul diferit de o pompa decat de suptul copilului.
2. nu as risca sa dau laptele la o temperatura necorespunzatoare copilului (indiferent ca e iarna ori vara). (Despre schimbarea compozitiei laptelui in functie de nevoile copilului prin stimulii transmisi de saliva – poveste lunga, dar utila – poate iti faci timp si cauti informatii)
3. nu as da biberon de plastic ca stim efectele descoperite la cele cu BPA, inca nu cunoastem cat de safe sunt cele declarate fara BPA (poate se descopera peste 5 ani… ) si nici nu as cara dupa mine un boberon de sticla. Prefer sa ma joc cu copila decat sa-mi fie mainile ocupate cu gentute.
@Anonima: subscriu la cele spuse de Ama. Am incercat si eu sa ma mulg.. in 30 minute am scos vreo 10ml de lapte, si sa nu-ti zic cu ce dureri. Am prietene care s-au muls/se mulg fara probleme, cand e nevoie. Eu una nu am putut. Cred ca depinde si de la femeie la femeie, de la san la san.. In schimb nu am avut probleme cu alaptatul in public, asa cum spune Ama, intotdeauna se gaseste un loc mai retras unde se poate alapta. Personal am calatorit f mult in primul an, asa ca am alaptat mult in public, inclusiv prin Paris, Venetia.. :D. Si prin Barcelona de f multe ori, ca locuim aproape. Si nu s-a uitat nimeni ciudat la mine niciodata, ba uneori, cred ca nici nu am fost observata 🙂 As zice ca-i diferenta de cultura, dar nici in Romania, eu una n-am avut probleme 🙂
Ah, si cu barbatii, libidinosi sau nu… la cate decoltee adanci se vad la liber, de ce s-ar scandaliza de o mama care isi alapteaza copilul?? ;))