(post scris pentru tema lunii pe http://atasatlasanulmamei.blogspot.com/)Link

Intrebarea pe care o urasc cel mai mult este despre activitatea nocturna a puiului meu.
Sa ne intelegem, galmutza mea de fericire, la cele aproape 8 luni doarme toata noaptea! Se culca la 19.30 si se trezeste la 7 dimineata. Ce se intampla in acest interval – eu tot somn il numesc 🙂

Sa va deschid putin usa sa descoperiti ritualul nostru de seara.

Natalia face baita la 19.00 – fix. E scandal de nu. Dupa baita urmeaza o masa la tzitzi si dupa o tura de gangureli sau direct somn,. Oricum pana la 19.30-20.00 (in cazuri exceptionale) e deja culcata.

La miezul noptii se trezeste. Atunci vrea tzitzi urgent! :))) Adica nu o intereaseaza nimic altceva, poate sa o ia tati in brate, sa faca avionul, nimic numai conteaza. Noi spunem acestei mese midnight snack si am decretat ca este cea mai importanta masa a zilei.

Aud adeseori vorbindu-se despre trezitul de noapte ca despre o napasta. Pentru noi midnight snackul si trezitul de la miezul noptii este una dintre cele mai importante, frumoase si calde momente ale zilei. Daca va vine sa credeti – este un moment de referinta al zilei, un moment pe care noi ca parinti il asteptam cu nerabdare.

Cand se trezeste Natalia are ochii umflati de somn, uneori cu o urma de la cearceaf imprimata de obrajor, imbujorata, incruntata si plescaind din gurita. O luam in brate si incepe sa rada.
Imaginea aceasta – copilul somnoros, ciufulit, buhait zambind fericita ca ne vede, frecandu-se la ochisori sa se acomodeze cu lumina, dar zambind – este ceva ce nu am schimba nici pe cel mai dulce somn al zilei.

Dupa midnight snack Natalia fie adoarme bustean, fie ramane o vreme treaza langa mine si isi studiaza -gangurind incet- manutzele, fie mangaie cu drag formele din jurul ei – cateii de pe perna, frunzele sau bulinele de pe lenjerie.
De multe ori eu adorm inaintea ei si nici nu mai stiu cand adoarme si ea. Nu conteaza – ea sta linistita si ne lasa sa dormim.

Ce se intampla peste noapte nu as sti sa va spun exact. Pierd notiunea timpului si nu imi e mereu clar daca e realitate sau visez. In principiu – cand si daca ii este foame – Natalia incepe sa ma traga de pijama si se mufeaza in somn. Eu dorm in continuare, trezirea mea este similara cu cea pe care as avea-o sa imi aranjez putin perna sau sa ma acopar mai bine.

Dar apoi urmeaza dimineata si prima masa a zilei este din nou extrem de importanta. Daca midnight snackul este cea mai importanta masa a zilei din punct de vedere cantitativ, prima masa a zilei este cu siguranta cea mai lunga.
Cu o insistenta iesita din comun – pana la punctul in care incearca sa se mufeze prin bluza de pijama – Natalia isi cauta lapticul cald de dimineata – ca doar cum sa fie ziua buna fara el? 🙂
Si apoi papa si papa si nu mai termina. Se rasuceste, gangureste, mai bea putin, se rasuceste din nou, ma mangaie pe fata, rade daca deschid ochii, ma trage de pijama si iar mai ia cateva guri. Si tot asa pana cand ma ridic din pat.

Am auzit de multe ori ca sunt norocoasa ca am un copil linistit. Eu nu cred asta. Cred ca am avut noroc sa fi aflat la timp ca se poate si altfel.

Nu cred ca Natalia nu ar plange toata noaptea daca nu m-ar simti langa ea. Cand o vad noaptea cum se intinde dupa mine pe intuneric si se mufeaza doar de control, cum se relaxeaza si doarme relaxata, pentru mine toate acestea sunt raspunsurile cele mai linistitoare de care aveam nevoie – daca m-as fi indoit de deciziile de pana acum.

Si mai e un aspect extrem de important. Citeam peste tot ca alaptarea este prelungita de co-sleeping. Si nu intelegeam de ce.
Ei bine, acum am priceput!
Natalia este o mancacioasa – termina tot din farfurie si in timpul zilei nu mai vrea deloc lapte. De multe ori prima alaptare (dupa cea de la prima ora) e la 19.00 seara, inainte de culcare. Daca nu as alapta-o noaptea, nu cred ca as mai avea lapte acum. Si in plus am fost extrem de uimita de capacitatea de adaptare a organismului – sanii se umplu doar noaptea.

In concluzie, alaptarea noaptea nu este o corvoada, o nenorocire de care sa ma plang in comunitati mamicesti. Alaptarea de noapte mi-a transformat noaptea in momente de incredibila apropiere, de dragalasenie, de gangureli, de mangaieri.

Acum noaptea inseamna tandretea cu care Natalia ma mangaie, gafaitul ei usor in timp ce papa, plescaitul limbutei sau capul usor transpirat, respiratia ei mirosind a laptic.