Am ajuns acasa si aici miroase a cozonac, asa cum la mine acasa nu miroase (nu va mirosi) niciodata.

Am plecat azi sa o vizitez pe bunica. Am trecut cu viteza pe strada proaspat asfaltata ce margineste Jietul, cu telefonul la ureche, grabita sa o rezolv cat mai repede si pe asta. Pe mijlocul drumului venea un grup mare de oameni.

Prima mea reactie a fost wtf, astia nu au trotuar?! Ei bine, nu au, dar nu asta e important. Am incetinit sa pot sa ma strecor cu masina printre ei si abia atunci am avut timp sa le vad fetele: erau veseli, cu obrajii rumeniti de la frigul muscator, imbracati toti cu straie populare noi si dichisite.

Un baietel bucalat, cu o cusma nou-nouta indesata pe cap, in bratele tatalui imi facu cu mana fericit. I-am facut si eu cu mana, uimita si incantata.