Am citit Abatorul cinci oarecum fortata de imprejurari: a fost aleasa de cititorii Bookblog cartea lunii decembrie la Clubul de carte.

Din pacate, din motive pe care nu reusesc sa le inteleg, o carte atat de complexa si de celebra nu a reusit sa atraga comentarii si a trecut aproape total neglijata.

Titlul principal al romanului – Abatorul cinci – este dat de locul unde personajul romanului este tinut prizonier in timpul razboiului, in Dresda – Schlachthof Funf.

Al doilea titlu – Cruciada copiilor – vine de la un eveniment istoric dramatic (asupra caruia inca se mai poarta discutii daca a existat sau nu in realitate), cand, pentru cucerirea Ierusalimului, a fost trimisa o armata de copii. Se pornea de la premisa ca inocenta lor il va determina pe Dumnezeu sa aduca izbanda cruciatilor. Bineinteles, cruciada a esuat lamentabil si sangeros.

Explicatia celui de al doilea titlu o primim inca din primele pagini ale romanului, cand soldatii ce au participat la razboi sunt prezentati tot ca si copii inocenti.

Billy Pilgrim, personajul central al romanului, este un optometrist celebru, prins intr-o casatorie de convenienta si locuieste intr-o localitate fictiva – Ilium – din apropierea New Yorkului.

Billy calatoreste in timp si prezinta in mod aleatoriu episoade din viata sa: viata ca si soldat nepregatit si dezorientat luat prizonier in timpul razboiului, nunta sa, viata de om insurat si cu cariera de succes, rapirea de extraterestrii, moartea sa.

Scris intr-un ritm foarte relaxat, Abatorul cinci este o combinatie inedita intre

SF si realism.

Rapirea lui Billy de extraterestrii, tinerea acestuia intr-o „gradina zoologica” alaturi de vedeta porno Montana Wildhack si incursiunile in cultura si gandirea trafalmadoriana reprezinta o tema importanta in roman si o excelenta solutie pentru satira.

Trafalmadorieni au o alta viziune asupra timpului, pentru ca ei vad in patru dimensiuni, a patra dimensiune fiind cea a timpului. Astfel ei nu au trecut, prezent si viitor ci isi cunosc intreaga viata.

Cu toate acestea nu fac nicio schimbare in desfasurarea evenimentelor, nu actioneaza in nici un fel pentru a-si schimba destinul pentru ca nu considera ca are sens.

Astfel autorul satirizeaza fatalismul uman, caci, chiar dupa marturisirea unui trafalmadorian, din cele 32 de planete vizitate, doar oamenii vorbesc de liberul arbiru. Ceea ce nu realizeaza ei este ca acesta este pana la urma inexistent si oamenii actioneaza dupa cum trebuie sa actioneze.

Abatorul cinci este un roman prin excelenta pacifist si anti-razboi, scris intr-un moment dificil pentru America: asasinarea lui Martin Luther King Jr. si implicarea SUA in razboiul din Vietnam, care devenea tot mai evident o cauza pierduta.

Vonnegut prezinta in Abatorul cinci cel mai mare masacru din istoria Europei – cel de la Dresda, cand peste 130 000 de oameni au fost ucisi, intrecand si numarul victimelor de la Hiroshima (unde au murit 70 000 de oameni). Tragedia de la Dresda este cu atat mai dureroasa cu cat nimeni nu vorbeste despre ea, fiind doar o aberatie a razboiului, un accident infiorator.

Tocmai detasarea cu care Vonnegut vorbeste despre Dresda este cel mai important manifest anti-razboi!