0
18 In Uncategorized

Umilitii fara vina

* Atentie! Post incarcat cu multe frustrari, scris de femeie foarte subiectiva si sensibila!

Ani de zile am purtat stigmatul locului meu de origine si ani de zile am inghitit nemeritat umilinte legate de acest aspect. Am suportat glume proaste, stereotipuri de oameni limitati si a trebuit sa stau cu capul sus chiar si atunci cand eram umilita crunt de oameni nemilosi.

Am stiu insa una si buna: sa invat sa plec de acolo. Si am invatat pentru admiterea la facultatea cu tot abandonul si disperarea unui suflet adolescentin visator. Si venita la Timisoara am suferit pentru prima oara socul unei lumi care nu vrea sa vada dincolo de ceea ce i se spune sa vada.

Am ajuns la usa unui profesor de istorie (seful de catedra) pentru a da testul traditional inainte de admitere (erau acele vremuri cand se faceau si meditatii cu profesori universitari inainte de admitere). Eram cu mama in fata usii lui, emotionata si amortita si priveam la el ca la o zeitate coborata pe pamant – vedeam si eu pentru prima oara un profesor universitare, un intelectual, genul de om despre care doar citisem in cartile pe care le iubeam atat.

Si ne intreaba foarte relaxat:

– Si de unde veniti?
– Petrosani.

S-a schimbat la fata. Nu a mai vrut sa ne lase sa ii trecem pragul si ne-a trantit rece in fata:

– Fata nu are nici o sansa! La noi se face S-C-O-A-L-A!

Am simtit ca ma inghite pamantul de o rusine de care nu eram vinovata. Norocul ca mama nu s-a pierdut cu firea si a insistat sa vada totusi „ce am in cap”. Dupa multe insistente a acceptat sa ma vada si sa-mi dea un test de 3 ore unde mi-a zis rece sa scriu „toata materia”. Am scris cu disperare, pe liniute, mentionand doar ani si nume, de la daci la comunism. Cand i-am dat foile a facut ochii mari, dar nu mai conta de acum.

Tot in scoala, tot un profesor universitar, care isi facea un titlu de glorie ca preda si la Sorbona si ca el face parte din intelighentie. Dupa un examen spurcat din ceva ce tinea de politica europeana, curente de gandire, Uniune Europeana, m-a ridicat in picioare in amfiteatrul plin pentru a ma da exemplu de „lucrare exceptionala” care dovedeste „o solida cultura generala si o gandire analitica”. Lauda era spusa pe un ton dulceag si pentru a dovedi ca incredibila mea cultura generala se datora unui liceu timisoarean m-a intrebat:

– Si domnisoara ce liceu ati absolvit? Loga? Banatean?
– Nu. Liceul de Informatica din Petrosani.

Omul s-a blocat de parca i-as fi zis o grozavie imposibil de inteles. Fata i s-a intunecat si glasul a tunat cu furie:

– Stai jos!

Poate situatia mea a fost exarcebata si de faptul ca alesesem sa studiez tocmai istoria si aici oamenii sunt un pic mai intransigenti politic. Poate de aceea colegii mei ma intrebau de ciomege si daca mi-am adus unul de acasa sau imi reprosau cu scarba ca am venit din „vagauna aia”, dintre „nespataltii aia” sa „murdaresc cu praf de carbune” pretioasa Timisoara.

Cand eram in facultate am vazut la televizor un lider al minerilor din Vale (post-Cozma) care tinea un discurs si printre altele a pomenit pentru prima oara si de discriminarea copiilor plecati din Vale la studii. Am plans in pumni de furie atunci cand comentatorii au inceput sa rada de acest aspect.

Stiti care era cea mai eficienta amenintare la noi? „Invata ca altfel ajungi in mina ca mine!” Fiecare copil care isi vedea tatal, bunicul sau chiar si mama lucrand in mina rupea cartea sa nu ajunga la fel.
Nu stiu cum e acum, eu vorbesc de generatia mea. De noi care invatam zi si noapte, care eram atat de hotarati sa plecam incat nimic nu ni se parea prea greu. Si asta intr-un oras fara biblioteca sau librarie, unde cartile circulau pe sub mana si unde strangeam bani pentru carti cumparate din orase mari.

Si de aceea pozele aici mi-au rasucit cutitul in rana.
Pentru ca efectele mineriadei nu au fost doar acelea, a fost si imaginea creata in mintea oamenilor despre Valea Jiului si oamenii care locuiesc acolo. De aceea Valea Jiului este privita ca o gaura neagra care colcaie de mizerie, violenta si oameni primitivi. De aceea oamenii de acolo, nevinovati si care priveau mineriada la televizor cu egala indignare, au primit o eticheta de monstri cu ciomege in maini. De aceea este cu atat mai greu sa pleci de acolo. De aceea este cu atat mai greu sa intelegi cum e sa fii umilit pentru un pacat care nu l-ai savarsit si care, istoria ne va dovedi, nici comunitatea din care faci parte nu este responsabila.

Si nu, Valea Jiului nu inseamna violenta si mizerie. Refuz sa va las sa ganditi asta despre locul unde eu am visat atat si unde am intalnit atatia oameni calzi.
Eu nu am cunoscut discriminarea pana sa ajung in Timisoara (vestita pentru deschiderea ei!), desi Petrosaniul este cunoscut pentru oamenii adunati din toate colturile tarii. Unguri, nemti, tigani, moldoveni, olteni, momarlani. Toata lumea era acceptata si nimeni nu ataca pe nimeni pentru origine, limba sau religie!

Si ajunge sa vezi o singura data in viata oameni iesind din mina pentru a intelege unde rezida diferenta si unde este de fapt adevarul. Si atunci ma veti crede cand va voi vorbi despre frumusete.

You Might Also Like

18 Comments

  • Reply
    Lavinia
    25/06/2010 at 10:56

    Din pacate, exsiate peste tot oameni limitati, ingusti, obtuzi si alte epitete, cu mari pretentii de intelectuali. Stii, Ama, e nevoie si de o inteligenta emotionala, alaturi de cea "clasica". E atat de usor sa etichetezi un om pe baza unor informatii neaprofundate, e atat de greu sa incerci sa te documentezi, sa te deschizi, SA AFLI. Iar sa judeci niste copii dupa faptele facute de concetatenii lor de acum ceva ani, ba chiar dupa faptele savarsite de parintii lor, mi se pare o absurditate. Dar daca vei privi in jur, vei vedea ca suntem inchistati, mereu frustrati si ingropati pana peste cap in prejudecati absurde. De atatea ori am vazut la metrou mamici ce isi palmuiesc copii, pt ca acestia ridica o hartie stralucitoare de pe jos! Nu li se explica nimic – jap-jap – esti obraznic, FII CUMINTE! Nu merita atata intristare – uite asa vei putea tria oamenii – e prea scurta viata ca sa petreci fie si 5 min cu o persoana care nu merita nici buna-ziua.

  • Reply
    Lavinia
    25/06/2010 at 10:58

    Oups, am facut o gresala – nu exsiate – exista trebuia sa fie acolo :P. Scuze!

  • Reply
    Raluk
    25/06/2010 at 13:51

    Buna, iti citesc de mult blogul datorita patiseriei canine. Am urmarit cum te-ai mutat la casa, cum ai adoptat alte animale…intr-un cuvant intru cu regularitate pe blogul tau, dar niciodata nu am simtit nevoia sa intervin. Acum o fac pentru a te linisti. Nu e vorba de Valea Jiului si Timisoara e vorba de rautatea oamenilor, care din pacate e la fel peste tot. Eu m-am nascut, am crescut si invatat in Iasi, deci sunt moldoveanca pana in maduva oaselor si niciodata nu mi-am inchipuit ca e o trasatura negativa pana viata nu m-a adus in Bucuresti. Un oras cu un amestec de oameni, in mare parte zic eu moldoveni. Ei bine in Bucuresti din "sarantocii tarii" nu ne scot, iar cel mai rau am fost umilita la primul loc de munca in "capitala" unde eram tratata ca un nimeni doar pentru ca veneam din Moldova. Nici nu a contat ca in mai putin de un an le eram egala si chiar ii depaseam, nici acum nu conteaza cand multora dintre ei le sunt sefa…eu vin din Moldova si deci sunt handicapata sau ceva asemanator. Degeaba le-am explicat ca nu am plecat din Iasi de foame asa au stat lucrurile la momentul ala, degeaba le-am demonstrat ca sunt mai buna decat ei… Revenind conteaza cum te simti tu si cat lasi sa te afecteze vorbele sau faptele unora sau altora… Eu am ales sa ii tratez pe toti cu indiferenta si sa fiu mandra ca sunt din Moldova:) Si tu ar trebui sa faci la fel… P.S. Am fost la Petrosani in anul cu eclipsa, am urcat in Parang din Petrosani si desi nu am zabovit acolo decat vreo jumatate de zi mi-a lasat impresia unui oras micut, dar curat si asezat… Cred ca ar trebui sa traiesti in mijlocul unor oameni pentru a putea cu adevarat sa ii critici…

  • Reply
    Anonymous
    25/06/2010 at 15:06

    De 1 saptamana trec aproape seara de seara pe langa aceste fotografii .. Eu sunt din Valea Jiului si niciodata nu mi-a fost rusine sa spun asta, dar trebuie sa recunosc ca nu am spus-o fara un pic de restrangere.. Vazand aceste imagini, care totusi sunt reale si nu pot fi negate, nu stiu cum as reactiona la o stire a venirii minerilor in Bucuresti. Nu vreau sa fiu ipocrita si este adevarat ca nu poti sa acuzi populatia unei intregi regiuni de animalism si inapoiere mintala, si este adevarat ca din cauza acelor evenimente multi dintre noi am fost discriminati si poate chiar asupriti, dar nici nu ar trebui uitate sau ignorate actiunile animalice ale unei gloate imbibate in alcool si prostie care au luat la bataie femei si copii pe nevinovati. Ma intreb, daca s-ar intampla acelasi lucru acum si m-as nimeri din greseala intre ei, ar conta pentru ei ca si eu sunt tot din Valea Jiului?

  • Reply
    ama
    26/06/2010 at 07:07

    @Lavinia – din aceasi categorie as mentiona si "nu pune mana pe caine e murdar/musca". Prea des vedem gandiri in stereotipuri de oameni care nu accepta sa stie mai multe lucruri sau sa experimenteze lucruri noi. Si din pacate discriminarea asta zonala (asa cum povesteste Raluk mai jos) este extrem de generalizata si se manifesta cu o incrancenare demna de cauze mai bune (sau logice).

    @Raluk – multumesc ca ai intervenit 🙂
    intr-adevar situatia se repeta pentru o gramada de zone. Aici de exemplu sunt foarte puternic atacati oltenii, desi nici moldovenii nu sunt priviti cu ochi mai buni (numai ca rar ajunge cate un moldovean in banat). Asta iti spun sigur pentru ca eu m-am certat urat de tot cu colegii mei de facultate pe tema moldovenilor pentru ca eu le luam apararea si le ceream sa nu vorbeasca fara sa cunoasca (eu tocmai facusem o vizita in moldova).
    Si acum ma gandeam, eu macar stiu exact motivul pentru care cei din valea jiului nu sunt priviti cu ochi buni, dar cand lumea se cearta pe zone geografice, atitudinea lor este cu atat mai greu de inteles! 🙂

    @ Anonima – sa stii ca si pe mine ma doare tare sa vad aceste marturii si atata suferinta. Si rememorez si eu zilele alea cand strazile erau pline de mineri, noi baricadati in case si ei vandalizau orasul.
    Minerii au mers in Bucuresti, au facut toate acele crime, dar au plecat de acolo complet nepedepsiti. Si de a doua zi au intrat din nou in mina si s-au plimbat din nou in oras. Si noi nu stiam care e cel care cu cateva zile in urma omora in bataie oameni in Bucuresti si daca la zi de salar (zi traditionala de baut pana iti pierzi mintea) nu va face la fel si acasa.
    Si sa-ti raspund la intrebare – nu, nu ar conta. Pentru ca in acele zile ei erau atat de infierbantati incat nu mai conta cine e cine si toti aveau acelasi tratament. Noi am stat baricadati in case si priveam de la etajul 6 cum minerii vandalizau piata si le luau taranilor toata marfa, amenintandu-i. Si cum mancau ca niste animale pepenii sparti in jumatate. Daca acasa la ei se comportau astfel este clar ca nimic nu i-ar putea retine.

  • Reply
    Izabela R.
    26/06/2010 at 15:17

    Ama, postul tău m-a întristat. Am copilărit în Hunedoara şi ani de-a rândul am avut de luptat cu stigmate. Dar în acelaşi timp, am cunoscut şi altfel de oameni. Încep cu profesorii care, înainte de fiecare olimpiadă ne spuneau, mai în glumă, mai în serios, să ne ferim de Decebal şi Info Petroşani. Apoi, propria experienţă mi-a dovedit că în Petroşani, mai mult ca în alte locuri ale judeţului, există tineri implicaţi, care luptă cu succes împotriva stigmatului de bătăuşi. Crucea Roşie din Petroşani e la ora actuală cea mai bine organizată subfilială din judeţ, şi exemple mai sunt. Faptul că unii oameni limitaţi nu ştiu să vadă dincolo de aparenţe nu ar trebui să te întristeze. Fii mândră de oraşul tău pentru că sincer, ai de ce.

  • Reply
    ama
    27/06/2010 at 05:39

    @Izabela iti multumesc mult pentru comentariu 🙂 nici nu stiam despre Crucea Rosie din Petrosani. Bine, si eu sunt plecata de multi ani si in afara de parinti si rude, legaturi cu tineretul nu prea mai am 🙂
    Mie imi este drag orasul din multe motive si ma bucur de cate ori merg acasa si il vad parca tot mai ingrijit si m-am bucurat enorm cand am vazut ca teatrul a devenit functional (pe vremea mea nu am avut parte de asa ceva!).

  • Reply
    petitepomme
    27/06/2010 at 21:04

    Cata dreptate ai. Toata generatia mea (noi, speriatii care dam maine bacul) si-a ales orasul in care pleaca de dinainte sa aleaga facultatea. E asa o nerabdare sa iesim de aici… desi partea culturala a Vaii s-a mai dezvoltat putin: teatrul, cum ai zis si tu, au mai fost lansari de carte, prelegeri, expozitii… Dar tinerii tot pleaca.

    Sper sa nu intalnesc lucrurile urate de care vorbeai tu, dar si de dau de ele, le scot eu carbunele din ochi!

  • Reply
    Tony Gheata
    28/06/2010 at 07:00

    E prima data cand aud ca cei din Petrosani sunt "stigmatizati". Sotia mea este din Deva si am colegi din Petrosani si Hunedoara, dar nu am sesizat sa fie priviti altfel(sau eu cel putin nu-i privesc altfel, ar fi chiar culmea tinand cont ca bunii mei sunt mineri din Anina!). Oricum postul tau m-a facut sa-mi pun o intrebare: cum se face ca societatea civila si intelectualitatea din Petrosani nu a manisfestat si nu a luat atitudine publica fata de mineriade? Din matematica invatam ca la minus unu trebuie sa adaugi un plus unu ca sa ajungi la zero! La ora actuala Valea Jiului are un deficit de imagine pe care locuitorii zonei nu stiu sau nu vor sa-l acopere. Poate acest lucru ar trebui sa te framante mai mult decat pseudofrustrarile de provinciala venita din Provincie in … Provincie (no offence)!

  • Reply
    ama
    28/06/2010 at 08:05

    @Petite pomme – multa bafta cu bacul si sper din tot sufletul sa nu treci prin nici o situatie similara celor povestite de mine 🙂

  • Reply
    ama
    28/06/2010 at 08:32

    @Tony – am avertizat de la inceput ca textul este subiectiv si imi dau foarte bine seama de tentele sale patetice si imi asum responsabilitatea pentru ele 🙂 pana la urma blogul meu este unul personal (deci prin definitie este protejat de subiectivism) si eu una il folosesc ca metoda de a-mi spune supararile chiar si atunci cand poate nu sunt cele mai logice sau echidistante.

    Cu toate astea cred ca puteai foarte bine sa iti expui punctul de vedere din final si fara sa arunci pastila cu provincia care readuce discutia tot la un nivel de frustrari, care putea in cazul de fata sa fie evitat cu usurinta.

    Dar sa revenim la intrebarea ta care mi se pare foarte pertinenta si unde iti dau in totalitate dreptate.
    Nu stiu sa iti un raspuns foarte clar pentru ca din cate stiu eu nu a existat nici o iesire publica sau organizata a societatii civile care sa blameze evenimentele. Dar aspectul asta nu cred ca este caracteristic in mod exclusiv doar Vaii Jiului pentru ca eu una nu cred ca in Romania exista o societate civila organizata si care sa protesteze in mod unitar.

    Totusi imi dau seama ca nici protestele individuale nu pot aduce beneficii de imagine mai mult decat tot la nivel individual.

    S-au facut incercari de care stiu eu, de la distanta. Am scris de cate ori am avut ocazia despre proiectul lui Ion Barbu (http://ama2675.blogspot.com/2008/10/colonia-rasa-plansa-ion-barbu.html) si experimentul sau din http://ama2675.blogspot.com/2008/08/antologia-poeziei-romanesti-la-zid.html mi se pare unul foarte interesant.

    Si probabil deficitul de imagine se acutizeaza si in ziua de azi din cauza scandalurilor politice si nu cred ca societatea civila poate urla suficient de tare incat sa fie auzita si peste acest zgomot 🙂

  • Reply
    Tony Gheata
    28/06/2010 at 10:13

    @ama: bineinteles ca esti subiectiva, la fel sunt si eu! banuiesc (doar banuiesc) ca robotii sau calculatoarele sunt obiectivi (sau poate formulele matematice)

    Nu am "aruncat" nimic 🙂 , am fost ironic si autoironic (citeste parentaza cu Anina). Daca e sa fim cinstiti orasul (partea care ne place) e construit de unguri si germani mai putin de romanii vechi sau noi.

    In rest… simple speculatii cu referire la istoria recenta a locului.

    Hai sa-ti spun acum si cum e de partea cealalta a baricadei. Ca Timisorean nascut (prima generatie) am avut, pot sa spun, mai multe foloase decat necazuri. Am facut armata in Constanta si am fost privit cu mare respect pentru ca sunt timisorean (sper sa fi fost la inaltimea asteptarilor). De aici poti trage si singura concluzia: timisorenilor li se cere si li se pretinde sa fie altfel decat restul, sa fie mai curati, mai civilizati etc. E obositor. Iar atunci cand se greseste imediat se spune: "ah si va dati fruncea tarii, ah si va credeti grozavi". Pai da sau pai nu. Ca nu noi de dam! Dar ni sa lipit eticheta asta si – asta e – o purtam cu mandrie sau nu! Sa nu uiti insa niciodata ca singura Miorita in care ciobanasul ii bate pe cei doi misei e din Banat! Si ca mandria de a fi banatean e un dar local la fel cu mandria de a fi moldovean sau oltean etc. 😉

  • Reply
    catalina
    28/06/2010 at 19:46

    Plang langa tine. Fara nediscriminare libertatea nu inseamna nimic, sacrificiul acelor copii nu inseamna nimic.Fara nediscriminare nu meritam numele de Homo Sapiens, nu suntem nimic decat o sleahta de inadaptati ajunsi miraculos in secolul XXI. Mi-e rusine de asemenea compatrioti.

  • Reply
    Adelina
    29/06/2010 at 10:47

    Hm, eu sunt tot din Hunedoara. 🙂 Am stat mulţi ani în Simeria, apoi Deva. Apoi m-am îndreptat spre oraşe mai mari…

    Ce să zic, te înţeleg perfect. Când am terminat primul an de faculate cu cele mai mari note, m-au întrebat colegii la ce liceu am fost. Am zis liceul tehnic din Simeria şi toată lumea s-a uitat cu milă şi… dispreţ. Probabil mulţi nici nu ştiau unde este situată Simeria pe hartă.

    Parcă acum e bibliotecă în Petroşani. Şi universitate, nu? Zi faină!

  • Reply
    ama
    30/06/2010 at 05:26

    @Tony – :)) la aspectul asta nu ma gandisem! Si apropo de asta, ai observat cum orice articol de ziar are comentarii care invariabil ajung la injuraturi regionale? si daca se spune ceva de Timisoara (de ex ca au fost inundatii, sau ca nu se gasesc fonduri ptr drumuri etc – dar nu un subiect deosebit de restul tarii) apar comentarii atat de inversunate de ma intreb daca oamenii aia nu au alta treaba decat sa lanseze astfel de comentarii pe net ;))

  • Reply
    ama
    30/06/2010 at 05:28

    @Catalina – eu nu inteleg ce avem de castigat si de ce nu isi dau seama cat de mult rau ne fac tuturor cu atitudinea asta. de ce trebuie mereu sa fim contra a ceva? nu am trai mai bine daca ne=-am vedea fiecare de treaba? 😉

  • Reply
    ama
    30/06/2010 at 05:38

    @Adelina – da, da stiu :))

    Cum se numeau concursurile alea scolare? Olimpiadele comunicarii?….era ceva cu comunicarii dar nu mai tin minte exact ce. De ne adunau si prezentamn lucrari pe diferite teme.

    Si apogeul de nesimtire l-am atins intr-un an cand am fost la engleza. Cele doua profesoare din comisia de examinare erau din Deva si vreau sa spun ca in momentul in care te ridicai din picioare si nu erai din Deva, HD sau Hateg te ignorau complet. Efectiv vorbeau intre ele si nici macar nu se uitau la tine!

    Tin minte ca inaintea noastra (eram vreo 5 din Petrosani ) erau 2 din Simeria. Saracii au vorbit singuri, profele hohoteau in fata si nici nu s-au uitat la ei!
    Dar daca era unul din orasele mai bine vazute erau toate numai un zambet, din "dear" nu scoteau elevul, puneau intrebari etc.
    Din grupul nostru o colega a vorbit total aiurea, efectiv povestea ce a facut la scoala in ultimele zile si eu m-am ridicat, m-am prezentat si cand le-am vazut ca iar povestesc intre ele m-am oprit. Si ele vazand ca e liniste ma intreaba ce s-a intamplat si le-am zis ca astept sa termine sa pot si eu continua :)) evident nimeni de la noi nu a luat nici macar o mentiune! :)))

    Nu stiu daca e biblioteca in Petrosani acum, universitate este. De fapt universitatea din Petrosani e una dintre cele mai vechi din tara. E din 1864, mi se pare ca doar Iasiul are universitate mai veche.

  • Reply
    Adelina
    01/07/2010 at 14:12

    Sesiune de comunicări ştiinţifice în facultate, în liceu nu mai ştiu cum îi zicea.

    Noi am avut la BAC comisie din Deva. Ne-au omorât. 🙂

    N-am ştiut că e atât de veche Univ. …

  • Leave a Reply