0
7 In Uncategorized

Sarbatori fericite!

Sunt multi ani deja de cand nu am mai mers de Pasti acasa (de oricare dintre ele). De cel unguresc nu aveam cum, de cel romanesc nu mai aveam chef.

Mama si bunica s-au straduit sa ma faca sa ma simt ca acasa chiar la peste 200 de km distanta. Sa ma simt acasa din punct de vedere culinar. De aceea se apucau sa gateasca in avans si sa imi trimita mancarea traditionala.

In acest an, pentru prima oara, am stat eu singura in bucatarie si am gatit.

Doar ouale rosii mi le-au trimis de acasa, pentru ca nu aveam ceapa rosie. Adevarul este ca trebuie sa fii un geniu strategic in gospodarie sa aduni cojile de ceapa rosie tot anul pentru ouale de Paste.

In fiecare an tin de doua ori Pastele pentru ca avem o familie mixta, cum cred ca se intampla de multe ori. Crescand in casa bunicilor mei unguri, Pastele „unguresc” mi-a ramas mai puternic in memorie prin multitudinea de obiceiuri pastrate.

Incepeam din Vinerea Mare cand tineam post negru. Adevarul e ca nici nu se simtea din cauza forfotei din gospodariei. Seara bunicul scotea o cratita neagra si veche, despre care stiam ca este adusa dintr-un satuc din nordul Transilvaniei, turna in el boabe marunte de porumb auriu si incepea sa faca floricele (popcorn mai nou). Doar atata aveam voie sa mancam in aceasta zi.

A doua zi, eu aveam sarcina de a cauta frunzulitele proaspat rasarite. Apoi le prindeam de oua, le infasuram in ciorap si le asezam in oala plina de coaja de ceapa rosie.
Dupa ce fierbeau ouale, cand inca erau inca fierbinti, le luam unul cate unul, le scoteam din ciorapi si le ungeam cu slanina.

Pregateam un cos special cu cele mai frumoase oua pentru vizitatorii ce urmau sa vina a doua zi dupa Pasti, cu un scop precis: sa ne ude!

Obicei intalnit in Ardeal, a suferit multe modificari. Azi inseamna vizitele de curtoazie facute de baieti/barbati care stropesc cu putin parfum crestetul fetelor. Se spune ca „uda florile” din casa, ca astfel fetele cresc mari si frumoase si se vor marita mai repede.

In spatele acestui obicei gingas si dragut, sta un obicei ce pune sangele in miscare. Fetele „de maritat” erau scoase din casa si udate cu galeti de apa. Si mai erau si rasplatiti cu oua si cozonac! :))

Poftim! De asta imi e dor mie!!! :)))

You Might Also Like

7 Comments

  • Reply
    Irina
    23/03/2008 at 19:04

    Sarbatori fericite! Si chiar daca nu ai fost acasa sper din tot sufletul ca ai simtit pacea acestei sarbatori.

  • Reply
    rebeccamohl
    24/03/2008 at 06:47

    Sărbători fericite şi din partea noastră!

  • Reply
    ama
    24/03/2008 at 07:28

    va multumesc mult! 🙂

  • Reply
    patrash
    24/03/2008 at 07:58

    Ce ciudat e ca banatenii nu au obiceiul asta de „mers cu udatul”. Parca am fi in alta tara…

  • Reply
    richie
    26/03/2008 at 06:23

    Fain obicei. Habar nu aveam de el. Tu ai fost udata vreodata?

  • Reply
    ama
    26/03/2008 at 06:24

    @ patrash – cu atat este mai ciudat cu cat comunitatea de unguri nu este neglijabila in Timisoara. dar pe la noi obiceiul se tine si de Patelele romanesc :))

  • Reply
    ama
    26/03/2008 at 06:25

    @richie – ooooo da! :))))

  • Leave a Reply