0
2 In Uncategorized

Responsabilitatea angajamentelor sau cum sa-ti vezi lungul nasului

Cand, in aceasta dimineata, m-am intors de la plimbarea foarte matinala in parc cu Aldo, aveam deja trei apeluri pierdute. Revin cu un telefon (ca asa se face!) si imi raspunde patroana unei foarte cunoscute cafenele din Timisoara, interesata fiind de o colaborare.
Vizita mea „de vanzari” era inutila in acest caz, urmand sa ne intalnim a.s.a.p. doar pentru a stabili detaliile contractuale – de a doua zi urmand sa si incepem colaborarea.
Calculez cu repeziciune in gand: cat mai am de lucru acasa la actele urgente (dead-line la ora 9), daca mai pot adauga o comanda si cam cat de mare poate fi comanda si (un moment de panica!) trebuie sa fac si niste materiale publicitare/promotionale, ca pentru orice client nou. Apoi stabilesc intalnirea pentru ora 10.00 – 10.15, inaltand o rugaciune pentru un trafic cat mai relaxat.
Imi fac si timp sa trec prin Complex si lansez comanda pentru materialele promotionale: 60 de foi. Baiatul mi le si listeaza inainte sa apuc eu sa plec si imi zice ca vor fi gata la ora 16.00. WTF??!! Numai sa mi le aranjeze un pic pe la colturi, sa le taie, sa le incadreze ii ia 6 ore??? Nu zic nimic, ma grabeam sa fiu punctuala la intalnire.
La 16.00 ma intorc la firma cu pricina. Baiatul ma intampina senin: materialele mele o sa fie gata in o ora – o ora jumatate.
Si incepe sa imi explice nonsalant (cred ca nu sesizase inca privirea mea care era pe punctul sa ii provoace o combustie instanta) ca el a fost singur pe schimb si a avut de printat multe lucrari de licenta.
Ok, respir adanc. Si intreb cu o voce sugrumata de furie „Si ce ma intereseaza pe mine asta?”
Pentru ca sincer mie putin imi pasa ca ala a fost singur – e problema patronilor ca nu isi angajeaza personal suficient. Putin imi pasa ca a avut si alte comenzi in afara de a mea. Eu am facut o comanda, mi s-a zis ca aceasta comanda va fi onorata intr-un anumit interval de timp. Si comanda nu a fost onorata! Cand trag linie asta e tot ce conteaza pentru mine.
Da, sunt o persoana intransigenta si de o rautate ce se apropie de diabolic cu astfel de oameni.
Nu am nimic impotriva celor care nu pot si stau cuminti la locul lor.
Dar atunci cand imi apare unul in drum care preia asupra sa o sarcina (oricare ar fi ea) si constata ca este depasit de ea si totusi insista sa iti piarda tie timpul cu iluzia ca poate va reusi si el sa o desavarseasca, atunci ma apuca toti dracii. Nu ai timp? Nu poti? Las-o dracu’ balta si incearca sa iti vezi lungul nasului!
In lumea asta a mea cuvantul dat inseamna foarte mult. Asa am invatat: ma suna clientul si imi cere ceva, ii dau un raspuns sincer indiferent de consecinte. Daca clientul imi cere o comanda pe care eu stiu ca nu am resurse/timp sa o onorez, o refuz. Chiar daca pierd bani.
Prefer sa ma intorc la acel client cand am timp si sa ii ofer colaborarea mea serioasa si responsabila! Nu vand cai verzi pe pereti si nu vand idei frumoase pe bani si mai frumosi.
Si atunci cand eu ma lovesc de astfel de oameni, care isi vand serviciile fara acoperire, nu pot sa nu ma enervez. Pentru ca nu suport gandirea „las-o, ca merge si asa!”, „lasa ca omul e ocupat!”, sa-l intelegem, sa lasam capul jos si sa ne asteptam umili dreptul de a ni se furniza un serviciu.
Si ce ma supara cel mai tare e ca baiatul ala saracul nu avea nicio vina! Vinovat era patronul („managerul”) care promitea servicii de o anumita calitate, dar nu vedea ca persoana desemnata de el sa le infaptuiasca fie era depasit de situatie, fie era incompetenta.
Pe cazul meu, prezentat aici: Cum ar fi fost ca eu sa ii lansez proaspatului client o comanda fara acoperire? Cum ar fi fost sa fii intarziat 2 ore (ca am avut si eu de lucru!)? Cum ar fi fost sa ii promit materiale publicitare dar sa nu i le duc pentru ca „baiatul de la firma a avut de listat licente!”???

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply
    Oceanograful
    28/06/2008 at 11:16

    Bad 🙂

  • Reply
    ama
    30/06/2008 at 15:57

    when i’m good, i’m very good!

    when i’m bad, i’m better! ;))

  • Leave a Reply