Ati simtit vreodata ca vi se leneveste mintea si vi se tocesc rationamentele? Ei bine, eu m-am lenevit in ultima vreme si am ajuns sa ma complac intr-un soi de rutina gospoderesc-antreprenoriala care insa m-a facut sa ma indepartez de bunele mele obiceiuri intelectuale.

Blogul culinar a ajuns sa imi ocupe mare parte din timpul petrecut in fata calculatorului. Sa nu mai vorbim de timpul petrecut cu aparatul foto in mana cocotata pe scaunele din bucatarie, dar mereu inainte de apusul soarelui pentru a avea lumina buna!

Apoi se apropie tot mai repede momentul lansarii Patiseriei Canine si sunt multe de facut, de gandit si de planuit.

Dimineata ma trezesc si imi trasez taskuri pentru a sti ca apuc sa le fac pe toate. Zilele au devenit tot mai aglomerate si desi imi rezerv voluptoasa placere de a taia apasat cu pixul fiecare task indeplinit, seara lista din agenda inca ma priveste sfidatoare in fata. Le reprogramez pe ziua urmatoare si astfel am ajuns sa tarasc dupa mine chestii de saptamani bune.

Si cartile imi zac prafuite pe birou. Poate as avea timp. Sunt convinsa ca as avea timp. Nu timpul este o problema la mine – am dovedit ca pot citi si in timp ce astept la semafor, deci timp mi-as gasi. Dar nu mai am starea sau linistea sa citesc. Gandul imi zboara spre alte cele, devin nervoasa si ma calmez abia cand imi iau agenda in brate si incep sa calculez sau sa insir liste.

Si azi am citit. Am iesit in curte, m-am cuibarit intr-un loc insorit, mi-am luat cafeaua cu mine si am inceput sa citesc Asa grait-a Zarathustra. Vantul mi-a cam involburat parul si paginile, dar ceva din linistea unei dimineati la tara (intrerupta doar de mugetul unor vaci si un cocos mai galagios) m-a ajutat sa citesc aproape 100 de pagini dintr-o carte nu tocmai facila.

Imi promit mereu ca voi face mai mult. Iata ca promit din nou. Promit sa fiu ceva mai aspra cu mine si de va fi nevoie, de acum incolo ma voi scoate cu forta din scaunul de birou si imi voi pune in maini o carte.

*sursa poza