Este greu cand te pomenesti ca nu mai ai un orar fix dupa care sa te organizezi. Inainte stiam: de dimineata la birou, ma intorceam la 7-8-9 seara si ma taram in agonie in pat. Era simplu si nu necesita din partea mea un efort suplimentar de disciplinare.

Lucrurile se schimba atunci cand ceasul nu mai suna dimineata (sau daca suna, nu arde daca nu te trezesti imediat), cand te poti apuca de lucru doar dupa ce ti-ai sorbit pe indelete cafeaua si ti-ai citit ultimele postari de pe blogurile prietenilor, cand te poti opri dupa doar o ora de lucru, cand poti chiar sa nu lucrezi deloc.

Ce viata de huzur!

Si ca sa continui cu un truism: nimic nu este asa cum pare!

***

Dimineata ma trezesc nu cand suna ceasul, ci cand simt eu ca e ok sa ma trezesc. Plimb cainele in graba (ca deh, sunt om ocupat, nu am timp de pierdut la promenada in parc!), fac cafeaua, ma instalez la birou si…

Vine pranzul, eu inca mai am jumate de cafea (uit sa o mai beau), imi e foame (bineinteles ca nu m-am ridicat sa mananc!), nu am nimic de mancare (cand sa mai am timp sa merg la cumparaturi?) si realizez ca nimic din ceea ce am planificat sa fac nu este facut.

De ce?

Pentru ca este greu sa te pui la birou si sa nu iti fie distrasa atentia de:

– cineva de pe lista de messenger caruia trebuie neaparat (ACUM) sa ii spui ceva nostim
– stirile venite pe mail de la NY Times
– notificarea pentru un raspuns la un comentariu lasat pe un blog obscur in luna mai a anului trecut
– alerta pe Trilulilu!
– o noua ceasca de ceai (daca am ajuns in bucatarie, hai sa spal si niste vase!)
– ah! sa dau se mancare si la animale!
– ce ar fi sa pun o tura la spalat ca e asa frumos afara…

Cel mai greu lucru de facut cand lucrezi singur, de capul tau este sa te disciplinezi!

***

Mai nou (si mai modern) se numeste time management. Eu as ramane tot la o titulatura mai traditionala: disciplina (de sine). Este o arta, este o provocare si cere multa hotarare. Are reguli de aur ce se repeta obsesiv atat in lucrari de specialitate, cat si in orice articol/post ce trateaza teme asemanatoare: traseaza obiective, fa liste, stabileste (realist!) ce ai de facut in fiecare zi/saptamana/luna/an (din seria obiective pe termen scurt/lung), taie (cu imensa satisfactie) de pe lista de indata ce ai facut ceea ce ti-ai propus, stabileste un plan de actiune, etapele de ars ale unui proiect, deleaga, imparte, decide…fii realist si dedicat!

Teoria este una, practica asta. O stiu eu, am simtit pe pielea mea. Sunt ingropata in liste pe care nu le-am mai terminat. Am zeci de planuri de proiect incepute si abandonate pe parcurs pentru ca nu stiam cum sa le finalizez (nu e chiar asa de simplu sa stabilesti obiective). Am numerotate cu insistenta obiective pe termen scurt (mi-am propus sa incep cu pasi mici) pe care uit sa le duc la indeplinire.

Aici incep povestea luptei mele neobosite cu mine si ce am invatat pe parcurs! 🙂