Ei bine, ne-am intors in oras si ne blestemam zilele de la caldura. Sau mai bine zis am inceput sa le blestemam inca de pe drum.

La plecare i-am inghesuit in masinuta pe Aldo si pe Mara pe bancheta din spate (cu toate sistemele de siguranta posibile) si am purces la drum. Problema e ca Marei ii place sa se duca, nu sa se si intoarca.
Daca la drumul incolo Mara s-a jucat, a tors, a privit masinile pe geam si l-a exasperat pe Aldo cu cheful ei de joaca (Aldo avand ca unica activitate in masina tinutul capului pe umarul meu si eventual suflatul (umed) pe gat), la intoarcere a urlat ca disperata si mi-a „aranjat” iremediabil tapiteria masinii. In plus zbura parul prin masina de zici ca cineva o paruia in spate.

In rest caldura mare, bronz a la „tractoristi” numai pe bratul stang, ocolit cu emotii si claxoane insistente vaca ce se plimba agale pe DN 66, pus frana brusca si asteptat rabdator sa treaca o ceata de magarusi la intrarea in Caransebes si multe, multe semafoare la drumuri in constructii.

Acasa am intrat intr-un soi de purgatoriu: cine a mai auzit de asemenea temperaturi? si cum se pot aduna asa de multe mailuri necitite in doar un weekend prelungit?
Si astfel de doua zile stau si incerc sa prind din urma toata informatia care mi-a parvenit in aceste zile. Si doar acum imi dau seama cat de multe de fapt trebuie sa rezolv intr-o zi obisnuita, doar acum cand le vad ingramadite la un loc.

Cu un filtru nou-nout de cafea, care imi asigura licoarea care mi-a lipsit si fara de care am avut asigurata o stare de permanenta moleseala, cu o factura la Metro unde se regasesc multe rechizite (ceea ce nu credeam ca o sa mai cumpar vreodata), cu un catel frezat de vara si canicula si cu o pisica guraliva, incerc sa imi intru in ritm si sa imi revin.