Cartea aceasta am ajuns sa o citesc datorita Dianei, care mi-a trimis-o intr-o cutie burdusita de carti delicioase. Tot datorita ei am avut norocul sa ii citesc si pe Gorgon Ramsay sau pe Bourdain, deci as putea spune ca am o oarecare experienta in a citi carti scrise de bucatari, carti despre mancare, dar nu cu retete.
Daca autobiografia lui Ramsay a fost simpla si la subiect (cam asa cum e el), romanul scris de Julia Child impreuna cu nepotul ei este o incantare pentru simturi.
Cele doua carti insa au un punct comun: povestea a doi oameni care au muncit enorm. Doi oameni care au avut o ambitie uriasa, mult curaj, multa determinare si pasiune.
Desigur, nu ii putem imputa lui Ramsay lipsa talentului de scriitor, dar ca lectura, My Life in France este mult mai vie si savuroasa.
Din pacate, mi-a fost greu sa o vizualizez pe Julia Child cea reala si tot cu Merryl Streep in minte am citit cartea. Nici coperta nu m-a ajutat in aceasta problema.
Totusi, inca de la primele pagini ale cartii, esti invaluit intr-o bogatie de miresme si gusturi, o abundenta de detalii aromate si mare generozitate fata de folosirea adjectivelor.
Inghiti in sec in timp ce sub nasul tau se perinda zeci de feluri de mancare in detaliu descrise, si incepi sa observi cum se contureaza printre randuri, cratite si mancaruri cu nume frantuzesc, o femeie curajoasa si puternica, neobosita si cu o ambitie de fier.
Franta din cartea Juliei pare un taram aproape magic, unde oamenii traiesc doar pentru a manca si pentru a combina la perfectie cele mai simple ingrediente. Si, oarecum de asteptat, pentru a iesi la restaurant si a ridica la rang de arta cumparaturile facute in piata.
Julia este autor si personaj. Un personaj plin de viata si de culoare, care parca se revarsa din fiecare pagina a cartii.
Dincolo de valoarea biografica a volumului, My Life in France mi se pare o lectura motivationala, despre un om care iubea mancarea buna, perfectiunea pana in cele mai mici detalii si rasul zgomotos.
Nu poti sa nu te indragostesti de Julia!