Eu sunt genul de om care muta constant mobila prin casa. La mine niciodata nu veti gasi prea mult timp un dulap sau o masa in acelasi loc.

Ma apuca brusc, la ore tarzi sau in zile atat de aglomerate incat cedez in fata stresului si prefer sa ma apuc de decoratiuni interioare. Si atunci incep sa mut, sa trag, sa imping, scot continutul unui dulap si il mut in altul, dulap pe care il imping 3 metri mai incolo si il rasucesc intr-un unghi care mi se pare mie mai atractiv.

Si nu vrea sa ma ajute nimeni! Desi uneori munca fizica depusa pare prea mare pentru un omulet mic, trebuie sa o fac singura.

Si am descoperit ca mania mea cu dulapurile se poate transpune in lumea virtuala prin layout-ul blogului. Sa nu va vina sa credeti cat sunt de incantata!
Rasfoiesc site-urile de profil cu aceasi incantare cu care m-as plimba printr-un magazin de mobila (eveniment atat de rar in viata unui om – de obicei ai toata viata mobila aleasa initial, doar cu mici schimbari de ordin practic), aleg mai multe variante si le schimb, avand o satisfactie launtrica similara cu aceea cand sifonierul e cu 3 metri mai incolo. Si in plus, nu sunt nici epuizata, nu muncesc toata ziua ca bezmetica si nici nu mai sunt nevoita sa trec prin perioada de acomodare cand caut noul loc al prosoapelor prin casa.

Imi pare rau daca din acest motiv blogul meu pare inconsecvent. Este pur si simplu doar nevoia mea de scimbare, de reorganizare. Si nu pot promite niciodata – ok, cu asta raman – pentru ca sunt convinsa ca vor veni zile in care atat de aglomerata voi fi incat voi simti nevoia sa mut si sa schimb ceva.