Exista carti clasice din literatura universala pe care le doresc neaparat in biblioteca copiilor mei. As enumera aici Aventurile lui Nils Holgerson, Heidi, Marry Poppins, Aventurile lui Black Beauty si mai tarziu Micul Print, Micutele Doamne sau Ferma Animalelor. Si acestea sunt doar cateva titluri, care imi vin primele in minte si la care tin neaparat. Majoritatea deja isi asteapta cuminti locul pe raft.
Cea mai recenta achizitie este povestea Micului Print editata de cei de la Bebe Librarie. De ce este acest volum deosebit?
Pentru ca are doar 32 de pagini si prezinta doar o farama din povestea lui Saint-Exupery. De ce v-ati dori asa ceva? Pentru ca este mai accesibila copiilor mai mici, copii care poate nu vor intelege toate nuantele subtile din textul integral. Dar e foarte important sa spun ca textul este original, nu este cartea repovestita: sunt pastrate cuvintele autorului, cartea este ilustrata cu desenele in acuarela realizate de autor (si acest fapt ii da un farmec aparte!), iar povestea este construita asemenea unui puzzle. Copilul mai mare va vrea sa afle mai mult, va vrea sa afle ce se intampla intre randuri, dar copilului mic, imaginatiei sale, capacitatii sale de perceptie, aceste randuri ii sunt suficiente pentru ca povestea Micului Print sa ii ramana in minte si in suflet cu duiosia si caldura ei.
Nu vreau sa inchei fara sa va vorbesc si de calitatea tiparului. Cartea are coperti groase si foi lucioase si rezistente.
Calitatea tiparului este exceptionala si ma bucur mult sa vad aceasta atentie la detaliile de ordin estetic. Stiu, o carte nu se judeca dupa coperti. Dar uneori, o poza, un desen, senzatia pe care o ai cand dai paginile sunt amintirile care iti raman cel mai puternic in minte dupa trecerea anilor. Si e o bucurie sa putem sa le oferim copiilor nostri amintiri frumoase cu carti frumoase.
*****
Iar surpriza de la final, de care nici eu nu stiam pana acum cateva minute, e ca cei de la Bebe Librarie vor oferi cadou 5 carti cititorilor blogului meu.
Tot ce trebuie sa faceti e sa povestiti in comentarii ce amintiri aveti in legatura cu cartea Micul Print – cand ati citit-o prima oara, cu cine sau ce citat v-a placut cel mai mult. Sau ce ati auzit despre carte, chiar daca nu ati citit-o.
Puteti sa raspundeti pana pe 29 octombrie. Castigatorii vor fi alesi de cei de la Bebe Librarie, iar anuntul il voi face duminica, 1 noiembrie.
*****
Cei de la Bebe Librarie au ales 4 castigatori: Nicoleta Golban, Andreea Isfan, Buica Cornelia si Lory
Iar unul dintre castigatori l-am ales eu: Ioana (lumeanoastracolorata)
Multumesc tuturor de participare si rog castigatorii sa imi trimita adresele pe ama@amanicolae.ro
Aveam povestea Micului Print pe un disc primit cadou de la ceva matusa. Pentru mine una nu exista ceva mai frumos decat sa vin acasa de la scoala, sa ma tolanesc printre perne, pe podea (aveam in camera un covor din ala, gros si moale) si sa stau sa ascult povestea. Dupa ce am mai crescut, am pus mana si pe carte. Acum astept sa dau minunea mai departe, baietelului meu 🙂
Buna, vreau neaparat sa impartasesc efectul care Micul print l-a avut asupra mea dar mai ales a surorii mele mai mari, care, Înțelegând profunzimea vorbelor Micului Print a devenit foarte pasionata, citindu-mi si mie cartea de cate ori avea ocazia. Ea cred ca avea vreo 14 si eu 10 ani. Si intr-o zi ce credeți ca ne cere invatatoarea sa realizam o compunere in care sa ne imaginam ca suntem un personaj dintr-o poveste. Binenteles, Bia ma ajuta la teme daca voia sa iasa afara sau sa mearga pe undeva si asa ca a prins momentul sa impartaseasca cu cineva pasiunea pt. Micuțul ei prin si m-a transformat pe mine in baietel :). La Scoala toate Fetițele erau Alba ca zăpada, Cenușăreasa, Ileana cosanzeana…doar eu am fost Micul Print :)))
As fi extrem de fericita sa pot dărui aceasta carte deosebita fetiței mele, ca ea sa o poată citi fratiorului ei si chiar sa-la alinate micul meu print …cum făcea sora mea cu mine 🙂
Eram pe clasa a cincea cand am plans dupa Ticu din Ciresarii cand am predat cartea la biblioteca si pe clasa a saptea( 14ani cum bine isi aduce aminte Ade) cand m-am indragostit de Print. Cred ca am luat-o de la bibioteca de atatea ori incat doamna bibliotecara se uita cam chioras la mine. A fost prima carte pe care a primit-o fiul meu la trei luni -editia pop up. Deocamdata m-am bucurat eu de ea….Imi doresc ca si el, cand o sa fie ceva mai maricel, sa invete de la micul print adevaratele lucruri importante.
Am citit cartea cand eram micuta.Prima data impreuna cu mama,apoi singura.Inca am sentimentul acela de emotie cand ma gandesc la ea.Din pacate nu o mai am.Dar este pe lista de cumparaturi pentru fiica mea.Sper sa o citim impreuna pana la sfarsitul anului.Multumim pentru concurs.
Acest articol mi-a starnit dorinta de a citi din nou ‘Micul print’, pentru a-mi reimprospata in minte esenta cartii. Prima data am citit-o in gimnaziu, cred ca eram in clasa a cincea, si tin minte ca mi-a placut mult.
Eu nu am citit niciodata Micul Print si am auzit doar lucruri de lauda despre ea, de aceea sunt foarte curioasa de ce toata lumea o recomanda, dar mai ales mi-ar place cartea pentru fetita mea de sase ani care iubeste cartiile nespus de mult
Ce initiativa minunata!
Am citit „Micul Print” in gimnaziu, prin clasa a sasea. E o poveste frumoasa, pe care mi-ar placea sa o citesc impreuna cu copiii mei. Daria e pasionata de carti, se bucura de ele si vrea sa ii citim zilnic, chiar daca are doar 3 ani si 8 luni. Vlad e mai mic, dar sigur il va prinde si pe el microbul.
Prima data am citit-o cand aveam 26-27 de ani. Atunci m-a intristat pentru ca m-am regasit mai mult in ceilalti decat in micul print. Am recitit-o anul acesta cand i-am facut-o cadou sotului meu, deja in calitate de sotie si mama fericita, si pot sa spun ca a fost de parca as fi citit-o prima data. A fost cu totul alta experienta si ma bucur ca devenind mama am redevenit putin si copil
Raspund acestui concurs fiindca Micul Print este cartea mea de suflet. L-am descoperit prima data copil fiind si ascultand povesti pe discuri de vinil. Cum pe vremea noastra nu prea erau multe feluri de distractii, pentru mine era o adevarata placere sa stau sa ascult povestile in timp ce ma jucam sau desenam. Unele atat de mult imi placeau, incat le stiam pe de rost. Micul Print era printre ele – nu avea actiunea clasica a povestilor de copii, dar totusi m-a atras.
Au trecut anii si l-am redescoperit in liceu, la limba franceza. Cu alti ochi, desigur! 🙂 Atunci am scotocit printre discuri si l-am reascultat. Am cautat si cartea si pur si simplu m-a vrajit, prin simplitatea dar totodata prin profunzimea ei, Facusem un caiet cu citatele preferate. 🙂
Ochii nu pot sa patrunda in miezul lucrurilor, priveste cu inima… cred ca m-au ghidat si in viata de adolescent si mai apoi de adult. Sunt curioasa cum vor primi aceasta carte fetele mele cand vor ajunge sa o descopere.
Nu am citit cartea dar este pe wishlist pentru copil. Suntem in faza de citit povesti si este foarte influentat ulterior de cele citite asa ca e nevoie de multe povesti pozitive. Pentru mine e foarte important si felul in care e invelita si calitatea paginilor. Asa ca felicitari tipografiei pentru alegere.
Cred ca eram prin generala cand am citit prima data Micul Print. Au fost multe lucruri care m-au surprins si impresionat in ea: sarpele boa care mancase un elefant, planeta micuta pe care traia printul si pe care putea vedea rasariul de mai multe ori intr-o zi 🙂
A fost prima carte pe care am citit-o integral in limba franceza si prima carte la finalul careia am plans. Ma ghideaza in continuare cuvintele lui Exupery: „On ne voit bien qu’avec le coeur. L’essentiel est invisible pour les yeux.”
Micul Print a insemnat pt mine momentul in care m-am indragostit de limba franceza. Eram in liceu si se afla pe lista lecturilor. Bifam cartile citite. Cand am ajuns la Micul Print, m-am oprit din bifat. Am citit-o de atatea ori incat nu am mai continuat lista… Peste ani, insarcinata fiind (adica acum un an si jumatate) am reciti in totalitate cartea si am redescoperit noi intelesuri. Mi-ar placea ca prima poveste pe care o intelege fata mea sa fie din aceasta carte. Multumjm!
Am citit-o abia ca adult, dupa ce m-am intalnit de multe ori cu citate din ea. Citatul preferat e partea in care spune ca ceea ce e esential e invizibil pt ochi, dar nu si pt inima
Ahh, ce faina trebuie sa fie!
Am citit aceasta carte in copilarie, si tin minte ca la varsta aceea nu o prea intelegeam. Imi doresc sa o citesc acum, dar mai ales sa o citeasca fetele mele. Multumim pentru concurs
Cu Micul Print m-am intalnit prima oara la ora de franceza in generala – si imi aduc aminte ca in noatea urmatoare l-am si visat, asa de mult m-a impresionat. Acum abia astept sa il redescopar impreuna cu copiii.
Imi aduce mereu aminte de nevinovatia copilariei, de visele adolescentzei… acum, la maturitate, o citesc printre randuri si este plina de intelesuri ascunse..ce minune de carte…recomand si „Pescarusul jonathan Livingston” de Richard Bach
Am citit-o demult, luata din biblioteca scolii. In linii mari , doar povestea unui pusti pe o alta planeta. Stiu ca mi-a placut! O doresc pentru baietelul meu.
De Micul Prinț am auzit prima data în liceu ,pe când eram in clasa a 9- a , din păcate.( școală generala am facut o la tara) Când profesoara de franceza ne a recomandat aceasta carte ca lectura de vacanță. Cum intreaga vacanta de vara mi am petrecut o la tara, si cum nu am găsit la nimeni , în sat sa imprumut cartea, nici măcar la bbibliotecă, m am văzut nevoită sa copiez rezumatul de la o colega.Nemaiavand timp sa citesc cartea, în iîntregime. Din păcate, nici in ziua de azi, după 10 ani nu am reușit sa o citesc. As vrea, pentru fetița mea, dar si pentru fetița din mine sa reușesc sa citesc această carte minunată.Fain concurs ! Felicitări tuturor !
Știu despre Micul Prinț ca este o capodopera a literaturii universale. Este recomandata atat copiilor mici cat si adultilor. Prietenia, dragostea și frumosul sunt temele de baza ale acestei opere. Ca și sugestie, ar fi ideal dacă s ar putea promova, aceasta carte, atât în grădinițele, cât și în școlile din mediu rural. Mulțumesc
Este o carte profunda care pastreaza frumusetea si inocenta copilariei. E ca si cum le-ai explica micutilor,”viata”, lucrurile esentiale,dar pe intelesul lor. Am citit-o impreuna cu cea mai buna prietena.Ne-au fascinat,de fiecare data, desenele superbe.
Micul print e de fapt marele print de la care putem invata indiferent de varsta sau moment in care il reintalnim. E o calatorie viata si cu toate ale ei e asa frumoasa. Am un calendar cu imagini si cu multe citate din carte, in italiana si e pe masa mea de lucru in fiecare zi…
Am citit-o anul trecut desi am 35 de ani. Mi-a placut muuult muuult muuult de tot! Se spune ca unele carti, daca treci de varsta la care trebuie citite, nu mai au acelasi impact asupra ta. Dar, uite, aceasta carte este „exceptia care confirma regula”. M-a impresionat si as vrea ca si baietelul meu de 7 ani s-o citeasca in acest format, pentru copii.
Cartea am citit-o devreme, pe la 9 ani prima oara pentru ca mi-a dat-o bibliotecara. Aveam abonament si in afara celor doua cărți pe care le luam de fiecare data, una din doamnele de acolo imi dădea inca una :). Multumesc pentru prilejul de a-mi aminti lucrul acesta. Povestea mi-a rămas in minte tocmai pentru ca era deosebita de ceea ce alegeam eu de obicei, si, in liceu, am recitit-o cu multă placere, tot pentru ora de franceza.
A inceput totul ca o simpla joaca. La inceput rasfoiam paginile colorate si imi imaginam tot felul de lucruri din desenele autorului si chiar „citeam” povesti care poate nici nu aveau legatura cu aceasta carte. Ulterior cand tainele cititului mi s-au dezvaluit una cate una, am reusit sa aflu si eu povestea Micului Print. Paginile cartii se uzau una cate una, dar pasajele iubite mi se imprimau in minte si in suflet. Preferatele mele sunt chiar si acum (sunt general valabile): „Toti oamenii mari au fost candva copii. (Dar putini dintre ei isi mai aduc aminte.) „, „Oamenii mari nu pricep niciodata nimic și este obositor pentru copii sa le dea într-una explicatii.”, „Limpede nu vezi decat cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi vazut cu ochii”, „Oamenilor mari le plac numerele. Cand le vorbiti de un nou prieten, nu va intreaba niciodata ceea ce este cu adevarat important. Nu va intreaba niciodata: „Cum suna vocea lui? Ce jocuri ii plac? Colectioneaza fluturi?” Ei va intreaba: „Cati ani are? Cati frati are? Cat cantareste? Cat castiga tatal sau?” Numai atunci ei vor crede că l-au cunoscut. „.