Mame care lucreaza de acasa povestesc cum incearca sa gaseasca echilibrul dintre munca si familie

Acum cateva seri, pe Facebook, am intrebat mamele care lucreaza de acasa cum reusesc sa gaseasca echilibrul intre munca si familie.
Si am primit raspunsurile de mai jos.

Stiu si eu prea bine ce inseamna munca de acasa. Stiu ce inseamna sa renunti la somn, stiu lupta continua de a le face pe toate, frustrarea ca mai nimic nu merge conform planului, bucuria de a fi – totusi – acolo.
Nu ma intind eu la vorba de aceasta data, mai jos urmeaza un articol foarte-foarte lung. Luati-va timp si cititi ce povestesc aceste mame si la ce concluzii au ajuns. Gasiti inspiratie si motivatie. Mame cu 2, 3 sau chiar 5 copii. Nu e usor. Dar se poate face.

Iar daca si voi lucrati de acasa, sper sa lasati in comentarii si povestea voastra 😉

Prioritatea sunt copiii. De aia am ales sa muncesc acasa. Cand singura cu ei, cum a fost in vara asta, imi iau vacanta sau am un program adaptat nevoilor lor. Cand am ajutor in preajma sau e sotul mai liber incerc sa fac mai multe. Au fost momente cand daca ei erau bolnavi, am intarziat comenzile, dar am noroc cu faptul ca clientii mei sunt tot mame, iar ele stiu prin ce trec.
Daca o mama vrea sa lucreze de acasa, trebuie sa aiba sustinerea partenerului. Asta e cel mai important din punctul meu de vedere.
Nicol Trandafir – Lilutesa

Eu pun unghii cu gel si vreau sa ti spun ca e fantastic. In afara de faptul ca imi fac programul dupa bunul plac stiu ca muncesc pentru mine. Si pe deasupra nu-mi calca pragul nici bone si nici soacra. Nu dau explicatii nimanui, iar programul mi-l fac in functie de numarul clientelor din ziua respectiva. Poate au fost zile cand n am avut timp sa gatesc asa ca am iesit in oras. Zile cand n-am scos copilul afara dar de-aia s-or inventat tatii. Care apropo tot timpul m-a sustinut si ajutat.

Elena Zinca

Echilibrul il gasesc greu, trebui sa jonglez cu timpul alocat comenzilor si timpul alocat familiei. O parte din responsabilitati le-a preluat sotul, lucrez la comenzi pe bucatele cand am timp liber sau dorm copiii sau ii implic pe ei (merge in ultima vreme cand sunt mai cooperanti si au evoluat in urma terapiei). Sunt avantaje si dezavantaje. Avantaje: petrec mult mai mult timp cu ei, cand sunt bolnavi ma pot ocupa eu de ei si nu imi trebuie concediu. Dezavantaje: scade socializarea sau se transforma doar in online, me-time putin sau inexistent,stres cand am o comanda cu deadline aproape si ei nu inteleg ca eu trebuie sa lucrez si imi cer atentia. La mine jobul de acasa a venit ca o necesitate; din cauza ca nu ma pot angaja fulltime, nu avem ajutoare, iar baietii au nevoie de asistenta (dus-adus la terapii etc) si pentru ca ne trebuia o sursa de completare a veniturilor, au aparut intai Figurinele din ipsos, apoi a aparut decoupageul.Acum afacerea,impropriu denumita asa, pentru ca e sursa de finantare a asociatiei.
Georgiana Boian – Alex, Radu si autismul 

Echilibrul se mentine pentru ca incerc sa lucrez cand copii dorm sau se joaca sau sunt la gradi sau la scoala, sau e tati pe acasa.

De ce de acasa? Pentru ca nu am mai gasit de lucru dupa ce am nascut si am iesit din CIC. Apoi iti poti face treaba printre picaturi, nu ai o perioada fixa in care sa nu te misti, nu te sacaie nimeni cu termen limita – pana la ora cutare sa faci nu stiu cate rapoarte etc. E si greu totodata, pt ca nu ai un venit stabil, pe care sa te poti baza.

Irina Marin – Atelierul Irinei

Soluții sunt. Important este să înțelegi că mai întâi ești mamă (care lucrează de acasă), exact in ordinea aceasta, deci prioritatea sunt copiii. Ei au nevoie de tine aici și acum. Munca este pe locul doi, iar treburile casei vin pe locul trei. Când ai înțeles lucrul acesta, deja e mai simplu.

Ce te poate ajuta? 1 – Sa găsești alt timp pentru muncă, în general când copiii dorm sau cand sunt cu altcineva (soț, bunici, bonă) sau când se joacă liniștiți (nu recomand lăsatul la televizor). Ideal este să existe încă o persoană care să-i supravegheze. Tot ideal este să ai și un spațiu separat în casă. 2 – Să îi implici și pe ei în activitate, dacă e posibil. Un sistem de purtare iți asigura două mâini libere și un copil mulțumit. 3 – Un program organizat, liste „to do”, un cronometru, pentru a nu te lungi cu lucruri neimportante.

Foarte important : să nu te neglijezi pe tine! Ai nevoie de timpul tău personal, de îngrijire, de relații sociale. Nu-ti neglija nici soțul. Petreceți timp împreună, povestiți, susține-ti-va reciproc.

 Cum găsești echilibrul între muncă și familie? Făcând totul cu moderație, fără excese într-o parte și sacrificii în alta. Întreabă-te întotdeauna: de ce faci ceea ce faci? Răspunsul iți va arăta și calea!

Lucilia – Scutecele

Ca mamă, am pus întotdeauna nevoile și dorințele copiilor pe primul loc. Ca mamă singură a trebuit să învăț că și nevoile mele sunt importante, copiii trebuie să se bazeze pe o mamă care are încredere în ea, o mamă care nu e stresată, o mamă care îi poate îngrijii cu multă dragoste. În timpul concediului de creștere a lui Nikolas, cel mai mic dintre #cei5pitici am cochetat cu croșetatul. Îmi plăcea să creez ceva frumos, unic! Încet, încet am început să lucrez pentru prieteni și mai târziu au apărut și clienții. Însă concediul s-a terminat și a trebuit să încep serviciul. Am avut un serviciu solicitant și foarte stresant. Navetă,două schimburi, ore suplimentare…eram plecată 10-12 ore de acasă. Cum aș fii putut să mă ocup de copii așa cum trebuia, așa cum meritau? Copiii se îmbolnăveau des, au început să aibă rezultate slabe la școală, nu aveam pe nimeni care să mă ajute, să îi îngrijească, să îi educe, să îi iubească când eu eram… indisponibilă. Lucram din ce în ce mai mult pentru a avea bani de medicamente, pentru a le cumpăra jucării care să îi țină ocupați când eu eram la servici. Asta era cea mai mare greșeală, ei aveau nevoie de mine, nu de medicamente sau jucării. În timpul concediului de Crăciun am stat am petrecut timpul cu copilașii mei. Eram fericiți și liniștiți. Am stat zi și noapte îmbrățișați, i-am alintat, i-am răsfățat. A fost cea mai frumoasă perioadă pe care am avut-o în ultima perioadă. I-am întrebat pe copii ce doresc să primească de la Moș Crăciun. Răspunsul lor a fost: Să fim ca acum, ÎMPREUNĂ! Să fii tot timpul cu noi! Desigur, în Ianuarie m-am întors la servici. Însă nu mai aveam acel avânt, acea determinare care mă definea. Gândul meu era la copii și la cuvintele lor. Dorințele și nevoile lor erau mai importante decât orice. Astfel, am renunțat. De la 1 Martie 2014 eram, oficial, mamă cu normă întreagă. Am demarat procedurile pentru a înființa PFA, pentru a face ceea ce îmi plăcea cu adevărat. Lucrez mai mult când copiii sunt la școală sau noaptea când ei dorm. Încă de la naștere Nikolas a avut un blocaj pe partea de exprimare articulată. A urmat timp de 2 luni tratament medicamentos, apoi timp de un an și jumătate terapie logopedică. Am început tratamentul și terapia din momentul în care am renunțat la serviciu. înainte eram atât de ocupată încât nu realizam cât de greu îi este să se exprime. Avea , la 3 ani și jumătate, doar 20 de cuvinte în vocabular. Acum vorbește corect și pronunță toate sunetele. Este un punct în pus pentru alegerea de a lucra acasă.

Ca sfat pentru mămicile care vor să lucreze acasă… Faceți ceea ce vă place! Când faci ceva ce îți face plăcere, nu trebuie să muncești niciodată! Puneți copiii pe primul loc, fiți acolo când au nevoie de voi, răspundeți solicitărilor lor. Ei au nevoie, acum, de atenție, de dragoste, de voi ca mame. Lucrați când ei dorm, când sunt la școală/grădiniță. Implica-ți copiii în activitățile pe care le desfășurați. Pentru mine, să lucrez acasă a fost cea mai bună alegere.

Nicoleta – Nyyyk Fashion

Minunat de greu! Iubesc atât de mult ceea ce fac si in același timp, sunt atât de legată de copii, încât simt sincer câteodată ca imi e imposibil sa ma descurc cu toate, inclusiv cu casa. Dar, hei! Mamele sunt acele ființe supranaturale care găsesc resurse sa meargă mai departe chiar daca sunt epuizate, descurajate, frânte, dezamăgite, rutinate etc. Pur si simplu, ma trezesc de dimineața, fac ce fac prin casa, ii „echipez” pe amândoi, ii încarcă in mașina cu bagajele de rigoare( schimburi pt fiecare, mâncare, cărți, jucării) ma deplasez la laborator si acolo fac tot ce pot mai bine cu unul in manduca/wrap/sling, cu celălalt lângă sau jucându-se prin curte. Bineînțeles, imi ia doua ore sa fac ceva ce as face doar in una, dar copiii ma au lângă ei si cred ca e foarte important pentru ei, mai ales când creștem împreuna.

Si nu imi fixez așteptări inutile, asta ma ajuta. Deobicei imi planific cât pot activitățile zilei respective si când nu merge planul, ma adaptez din mers. Ma mai ajuta mama mea câteodată sau seara după serviciu soțul. In rest, ma descurc cu toate cum pot, având grija sa dau tot ce e mai bun.

Ruxandra, Funky Bakery

 
La mine a venit normal. Lucram deja acasă. Sunt traducător și colaborez de acasă cu birourile de traduceri. Sunt o norocoasă. Îmi organizez, de obicei, timpul cum îmi e convenabil, uneori mai stau nopțile să termin câte o traducere, alteori mă trezesc dimineața devreme. Cu timpul, am observat că mi-e mai convenabil să lucrez dimineața, când toți încă dorm. Când David a mai crescut, urgențele le făceam cu el în brațe, de multe ori alăptând sau, dacă era agitat și nu mă lăsa să lucrez și trebuia neapărat să termin lucrarea, făceam compromisul de a-l lăsa la televizor/calculator. I-am explicat de la început că am nevoie să lucrez, pentru că altfel nu avem bani de mâncare, haine, jucării etc. Nu a acceptat mereu dar, în timp, ne-am reglat. A început să-mi fie mai ușor după 3 ani, când a început să petreacă mai mult timp cu prietenii (la ei sau la noi) solicitându-mă mai rar. Am norocul de a mă putea adapta la multe situații. Pot lucra în aproape orice fel de condiții, nu-mi pierd concentrarea când e gălăgie și aleargă copii în jurul meu. Asta m-a ajutat foarte mult. Uneori îmi cerea să mă ajute și, când aveam traduceri cu multe cifre, i le dictam și mi le scria el. Acum, când lucrez, el stă la biroul lui și se joacă cu lego sau desenează, sau își găsește altă ocupație (are aproape 7 ani). Cu treburile casnice a fost mai greu. Sunt o dezordonată și o dezorganizată de când mă știu și nu prea am reușit să le țin în frâu. În zilele aglomerate, mâncam ce apucam, ce puteam găti repede. Hainele împrăștiate erau cel mult strânse grămadă într-un coș sau un colț de cameră până apucam să le împăturesc și să le pun în dulapuri. Când eram mai liberă, mă ocupam și de curățenie. Dar tot dezordonată și dezorganizată am rămas, așa că nu pot da sfaturi în privința asta. A, și când avea David 4 ani am prins curajul să încep a doua facultate. Deja începuse să comunice mai bine cu alții și să stea fără mine mai multe ore și am decis că pot să mă desprind și eu de el și să am încredere că e pe mâini bune când eu sunt la cursuri și examene. Am terminat anul acesta și, de acum, mă așteaptă o altă provocare: să îmbin viața cu un copil școlar, cu lucrul de acasă și cu lucrul departe de casă, tot o muncă legată de copii: sunt educatoare. Dar e pe termen relativ scurt. Din primăvară voi renunța, un timp la grădiniță, pentru a reveni la lucrul de acasă, dar cu doi copii. Și tot așa. Ce pot spune pentru mamele care încearcă să lucreze de acasă e că merită. Nu e simplu, dar e cel mai bun lucru pe care l-am făcut pentru David și pentru mine. Faptul că am fost cu el zi de zi, că i-am putut vedea primi pași, auzi primele cuvinte, că am reușit să îl cunosc atât de bine încât să înțeleg ce vrea dintr-un singur gest sau dintr-o singură privire,faptul că el a ajuns să mă cunoască atât de bine încât să-și dea seama cânt e ok să insiste și când să se abțină de la „mofturi”, toate astea sunt de neprețuit pentru mine. Poate că aș fi avut mai mulți bani dacă aș fi lucrat undeva cu program fix. Traducerile sunt fluctuante, uneori am mult de lucru, alteori deloc, uneori amân facturi și taxe, le plătesc atunci când reușesc să strâng sumele de care am nevoie. Nu e ușor să trăiești în nesiguranță financiară. M-a ajutat mult soțul meu și familia pe planul acesta. Dar am câștigat pe alte planuri și nu aș schimba nimic din ce am făcut până acum.

Madi

Cred ca intrebarea ar fi mai degraba DACA reusesc sa gasesc un echilibru intre munca si familie. Sincer, nu cred ca am reusit sa gasesc acest echilibru. Tot timpul balanta inclina ba intr-o parte ba in alta. Cel mai dificil de gasit echilibrul este in vacantele celui mic pentru ca atunci el este mai mereu prezent in preajma mea si tot ce tine de munca devine mai dificil. Atunci balanta inclina spre familie. Se echilibreaza insa cand incepe gradinita si cu o buna organizare reusesc sa fac ce mi-am propus in timpul in care el nu este prezent pentru ca apoi sa petrecem impreuna, mai relaxati, timpul ramas din zi. Un sfat pentru o mama care ar vrea sa lucreze de acasa? In primul rand sa se gandeasca bine daca poate face fata unui program haotic de munca, care, desi suna ciudat, trebuie bine organizat si sa fie constienta ca e posibil ca cele cinci zile de munca oficiale din saptamana sa se transforme in sapte smile emoticon A lucra de acasa inseamna o libertate pe care cumva o platesti intr-un fel sau altul. Dar daca stii ce sa faci cu aceasta libertate atunci cred ca reusesti sa gasesti si acel echilibru dintre munca si familie de care ai atata nevoie.

E greu cu echilibrul…mai ales de cand a venit cel mic . Credeam ca odata cu venirea copilului lucrurile se vor schimba si imi voi putea face altfel programul de lucru, dar din pacate viata mea e un si mai mare haos:) simt lipsa unui program clar stabilit (gen 8-17 la birou si apoi acasa fara ganduri la munca), dar jobul nu imi permite asta avand f multe sedinte dupa amiaza si seara. Lucrez de acasa de 9 ani, iar de 3 ani de cand a venit cel mic am avut ajutor 5 zile pe saptamana din partea bunicilor! Nu as fi rezistat altfel:) Viata mea in cateva cuvinte: o sedinta, gatit ceva, mailuri, spalat, joaca cu copilul, un proiect, mailuri, sedinta si copilul care intra in birou fix in timp ce eu vorbesc, si tot asa:) nu se termina niciodata:)
Gabriela

Eu lucrez de acasa de peste 5 ani, iar situația se schimba de la an la an. Si din cauza ca afacerea se dezvoltă, si din cauza ca puștii cresc si încep sa te solicite mai puțin decat atunci cand erau mici (Dan avea 5 ani, Catinca 1an cand am început). Mereu mi-am spus că atunci cand lucrezi de acasa copiii sunt mai fericiti pentru ca te au aproape in permanenta, dar adevarul este ca te au 100% pentru ei doar foarte rar. Cand lucrezi pentru tine nu ai program clar, delegi sarcini greu spre deloc (daca nu ai cui, mai ales), iti permiți destul de rar sa spui „nu” unui client. In cazul meu, cred ca rabdarea a fost cheia, balanța s-a inclinat fooarte lent dinspre familie spre job si doar in masura in care familia mi-a permis sa ma înclin smile emoticon. Am o mulțime de clienți si toti sunt importanți pentru mine, am un sot care m-a susținut de la inceput si care a avut rabdare cu mine sa cresc, dar șefii sunt tot cei 2 copii, iar „to do list”-ul fiecarei zile tot de ei e facut si acum.
Recunosc ca la un moment dat , incercand sa pastrez echilibrul familie-munca, ma cam pierdusem pe mine din vedere smile emoticon. Daca ar fi să dau un sfat, pe langa rabdare si magneziu as zice ca mamele sa nu se uite niciodata pe ele.

Mihaela – Baghete Fermecate

Eu nu am un job per se, am inceput cu mici proiecte platite de freelancing pe copy si content writing si lucru asta m-a ghidat sa imi fac un blog personal cu care inca nu stiu ce planuri voi avea, momentan scriu pentru descretirea mintii. Reluarea freelancing-ului ca si metoda de castigat bani e in negocieri, insa acum lucrez la mici proiecte pentru prieteni sau voluntariat. Timp pentru ptoiecte imi fac, de fapt ne facem, impartind cresterea celor doua prunce cu sotul. Ne alocam fiecaruia dintre noi cateva ore pe zi in care adultul „fericit” e child free si face ce vrea. De multe ori e greu deoarece cele doua fete, una 3.5 ani si alta de 1 an au preocupari si nevoi total diferite insa partea faina e ca se inteleg de minune si se lasa cu multa distractie in fiecare zi. Insa fiind departe de orice fel de ajutor ne-am facut o rutina de care ne tinem „cu dintii” altfel nu am face fata. O rutina ce respecta ora mesei, ora de nani si de joaca si ne ajuta si pe noi sa relationam ok atat cu fetele cat si cu prietenii. Ce sfat as da unei mame care vrea sa incepe sa lucreze de acasa? Sa isi faca timp de ea fara sa aiba mustrari de constiinta, munca va deveni mai usoara.

Livi F.

Lucrând de acasa si cu doi copii, timpul alocat efectiv afacerii mele este foarte mic. Cred ca orice bussiness facut de acasa cu copiii pe langa tine porneste din start cu un minus al timpului alocat. (cel putin pana când intra copiii în colectivitate).
Eu sunt o persoana creativă, sunt arhitect si artist plastic. Iubesc sa lucrez. La un moment dat, faptul de a fii 100%mama fara nici un pic de timp alocat pasiunii mele, nu a mai fost de ajuns si simțeam cum ma sting încet-încet. M-am tot gandit cum si in ce conditii as putea sa lucrez pt ca efectiv nu aveam când. Vara aceasta, m-am apucat efectiv, în joaca sa pictez hainute pentru copii si comenzile au inceput sa curgă. Îmi aduce asa de multa satisfactie încât am inceput sa înfloresc din nou. Se vede în relația cu copiii dar si cu soțul. Aici cred ca am gasit echilibrul. Da, am planuri sa fac mai mult decat atât, sa scot colecții, sa ma promovez, sa sa…dar în timp….

Xenia – Baby art

Sunt acasa, impreuna cu fetitele mele, de 5 ani si jumatate. Am trecut, pana de curand, prin diverse „procese de organizare si reorganizare” a vietii noastre de familie, multe dintre ele dureroase si complet neispirate, cum ar fi: „vreau sa scriu de acasa, pe bani”, „vreau sa fac fotografie, macar pe gratis” sau, de ce nu, „azi vreau sa ma spal pe cap”. Emotional, toata aceasta lupta pentru a gasi timp pentru mine si proiectele mele, vinovata ca „fur” din timpul copiilor mei, m-a obosit pana aproape de renuntare. Si n-am reusit decat tarziu sa inteleg ca echilibrul intre munca si familia mea este unul pur matematic: cele 24 de ore ale fiecarei zile sunt egale cu media ponderata a activitatilor mele din acea zi. Lucrand de acasa am libertatea (si puterea!) de a prioritiza activitatile zilei, in fiecare dimineata, in functie de propriile nevoi: timp cu copiii si familia, gospodarie, proiecte personale, somn. Timpul meu imi apartine in totalitate. In primii 3 ani de viata ai fetelor mele, am prioritizat in acest fel: vreau sa fiu prezenta activ langa copiii mei si sa nu pierd nicio amintire, vreau sa traim curat si ordonat, vreau sa mancam proaspat si gustos in fiecare zi, iar ocazional vreau putin timp pentru mine. (Bonus: cand si cand toata lumea se spala pe cap… :P). Rezultatul a fost ca n-am avut nici casa curata in fiecare zi, n-am reusit nici sa mancam sanatos la fiecare masa si nici n-am iesit din casa mereu coafata. M-am trezit, uneori, ca a trecut o zi intreaga in care am fost LANGA fetele mele, nu CU ele, insa mare parte din timp m-am bucurat asa cum am visat de copiii mei, de redescoperirea lumii cu pasi marunti, de o mie de „de ce?”-uri pentru care am avut timp sa caut si sa ofer raspunsuri. Timpul acesta a fost mai pretios ca orice salariu; timpul acesta nu poate fi altfel cuantificat, decat in temeni de calitate, de intensitate. Nu am reusit sa gasesc un echilibru intre familie si munca, insa am gasit echilibru interior. N-am gasit reteta pentru a lucra eficient de acasa si, personal, nici nu cred ca ea exista, atata timp cat nu primesti ajutor in gospodarie sau nu te folosesti de tv sau alte gadgeturi pentru a tine copiii mici hipnotizati, linistiti si tacuti, cateva ore din zi. Abia atunci cand fetele mele au descoperit placerea de a se juca singure, de a-si organiza activitatile cu tot mai putin ajutor din partea mea, am reinceput sa gandesc in perspectiva.

Lucrez, de cateva luni, la un prim proiect personal: o fac cate o ora sau doua dimineata si dupa-amiaza, cat fetele se joaca in jurul meu. Apoi mai fur inca o data pe atat in timpul somnului lor de amiaza, cand e liniste completa si ma pot concentra cel mai bine la ceea ce am de facut. Seara e a familiei, insa noaptea imi ingadui inca o ora de studiu sau scris. Si asa incropesc o „jumatate de norma”. In plus, am invatat sa suprapun cat mai multe activitati simultan: implic fetele in activitatile casei si astfel suntem impreuna cat facem curatenie, intindem sau adunam rufe, gatim sau facem cumparaturi… si folosim acest timp pentru a vorbi o mie de lucruri.

Ma educ sa nu mai „repar” lucrurile facute de copii (impaturit si pus hainute in dulap, adunat si sortat jucarii, sters praful in camerele lor, descarcat masina de vase, ascutit creioane colorate si o multime de alte lucruri marunte care, puse cap la cap, fac ore intregi de roboteala saptamanala). Gatesc des la slow-cooker, pentru a castiga ore in afara casei. Citesc cu un ochi, scriu sau dau telefoane, in timp ce fetele se joaca in parc. Las fetele sa se spele si sa se imbrace singure si castig, in acest fel, alte sferturi sau jumatati de ora pretioase, timp in care pot face altceva pentru mine sau pentru casa… si las totul deoparte atunci cand fetele ma vor langa ele, pentru ca ele raman prioritatea mea si stiu ca timpul de calitate cu ele va fi, apoi, recompensat prin timp pentru mine si munca mea.

Si nu uit sa-mi iau, in fiecare dimineata, pilula anti-perfectionism. Nu lucrez propriu-zis sub presiune, cu target-uri si deadline-uri si nevoia de a valorifica fiecare moment din timpul meu. Dar a lucra de acasa este un test permanent de anduranta, cu cateva variabile simple: randament, performanta si efort. Toate aceastea versus satisfactie. Miza fiecarei zile este sa le mentin in echilibru.

Carla

Pentru ca toate au venit pas cu pas si nu dintr-o data, cred ca echilibrul intre munca si familie se contruieste in aceeasi maniera, adica pas cu pas. Munca se poate imbina in familie la fel de placut ca si oricare alta activitate. Sunt intradevar momentele dificile prin care putem trece impreuna, dar si aceastea se pot gestiona, pentru ca ne sta noua in putere sa gasim solutiile potrivite. Noi am ales sa stam cu ei si sa le oferim pe cat de mult posibil timpul nostru. Petrecand impreuna si munca noastra are alta diminsiune si altele sunt trairile decat atunci cand facem lucrul asta la distanta, adica la un job. Imi place mult si imi amintesc des atunci cand simt ca raman fara timp, ca ~Avem timp doar pentru ceea ce ne facem!~ Din dorinte si placeri personale, am ales sa ne crestem copiii in dimensiuni cumva distante de cotidian si de tv sau calculator si de aici cumva si nevoia de a lucra de acasa. Deci daca reusim sa imbinam placut toate acestea simtim ca traim, adica familia, munca si natura sa le avem si traim impreuna, nu separat. Cred ca e un mare avantaj si pentru prunci de a sta si invata si simti toate astea de la noi sau cu noi, asa ca le sfatuiesc pe mamici sa nu renunte la ei si sa ii arunce in bratele bunicilor sau ale creselor desi asta e o alegere pe care fiecare o face in functie de stilul si felul lui de a trai. Cred ca un copil venit in lume are menirea de a aduna, de a face sa stam impreuna, sa crestem armonios cel putin pentru primii ani.
Emiliana Veres