0
0 In Uncategorized

The Life & Times of Michael K – J.M. Coetzee

Continuand seria romanelor scrise de Coetzee, am ajuns in posesia unui roman ceva mai ciudat si mai obositor decat tot ce citisem pana acum de el: The Life & Times of Michael K.

Daca acum doua zile v-am vorbit de Coetzee cochetand cu literatura rusa si cu Dostoievski, de aceasta data Coetzee porneste pe drumul tristetii patologice kafkiene.
Chiar numele personajului central al romanului este un indiciu al acestei trasaturi: Michael poarta initiala K, o initiala legendara si graitoare inca de la Procesul sau Castelul kafkian.

De aceasta data insa personajul nu mai este plasat si in mediul traditional al lui Kafka (cum este cazul in The Master of Petersburg), ci este un tanar in Africa de Sud din timpul Apartheidului.

Daca tema Apartheidului o regasim la Coetzee si in Age of Iron, de aceasta data povestea este mult mai sumbra si cu o actiune mult mai intunecata si greoaie.
Michael K este un tanar nascut cu o malformatie (buza de iepure) care il impiedica sa fie hranit de sanul matern. Lipsa hranei devine o constanta in viata sa, atragand atentia mereu prin slabiciunea sa scheletica. Devenit un gradinar modest, Michael K este un om singuratic si insingurat. Cand mama sa se imbolnaveste si isi doreste sa se intoarca in locurile natale, Michael K ii construieste un carucior improvizat si porneste impreuna cu ea intr-o calatorie disperata. Desi ea moare in timpul calatoriei, Michael K isi continua drumul pentru a isi continua viata in satul stramosilor sai.

Dincolo de poveste si de toata atmosfera sumbra, kafkiana, vreau sa semnalez doua aspecte care – intalnite si in alte romane scrise de Coetzee – reapar si in volumul de fata: Apartheidul si rasa.

Apartheidul
Ca si in Age of Iron, The Life & Times of Michael K spune povestea unor victime ale Apartheidului. Totusi Coetzee nu acuza niciodata deschis, nu arata niciodata cu un deget acuzator spre violenta si spre crimele nedrepte. Ci lasa toate aceste orori sa fie acolo, ca fond, ca motoare. Cititorul sau este cel care le vede, le intuieste si le simte. Tot cititorul este cel care le judeca singur, fara interventia unei voci straine.

Rasa
Rasa in acest roman este ambigua. Nu stii niciodata ce culoare are Michael K: daca uneori pare negru, in curand banuiesti ca este totusi alb. Apoi te razgandesti din nou confuz. Astfel, Coetzee reuseste sa-l transforme pe Michael K intr-o intruchipare a Apartheidului, o victima care desi suparator de tacuta si de pasiva, invata pe parcurs sa actioneze si sa reactioneze la raul ce il inconjoara.

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply