In primul rand vreau sa atrag atentia ca am mai adaugat un blog la cele interesante. Si cu scuzele de rigoare ca tocmai de el am uitat :))

Si in afara de asta…loooong day! Mi-a nenorocit un candidat mana de doua ori azi…si la venire si la plecare. Pai ei nu vad cat sunt de micuta si firava??? De ce simt nevoia sa-mi stranga mana ca intr-o menghina? 🙁

Dar lucrurile s-au mai inveselit la pranz, cand eu si Ada am avut un invitat surprinzator cu noi la masa. Ulterior, l-am indepartat eu, in timpul unei conversatii telefonice foarte stresante.

Si i-am promis Adei ca numele ei o sa apara mai des pe blog decat al meu. Si ca sa elimin orice indoiala (teama a izvorat din sufletelul Adei), Ada nu este prietenul meu imaginar.

Saptamana asta am avut multe activitati in afara jobului. Majoritatea inedite, first timers, experiente memorabile.

De exemplu, azi dimineata, intr-un blocaj stupid pe o straduta laturalnica, cand un idiot mi-a urlat „Asa parchezi tu?!” (eu nu parcasem!!!) am coborat geamul la masina si (pentru prima oara in scurta mea existenta de soferita)am strigat la el. Poate altundeva (nu spunem unde :)) individul ar fi coborat cu o bata de baseball, indesata cu premeditare in spatele scaunului, si mi-ar fi spart parbrizul.

Dar individul,dupa ce si-a varsat pe mine frustrarile automobilistice matinale, a plecat alene sa-si vada de existenta lui mizera.

Orice accept: ca merg prea incet/prea tare (a doua varianta e once in a blue moon – de exemplu cand era sa intarzii la masa la Ada – si iar am pomenit-o), ca pun frana brusc, ca sunt distrata….orice pot sa imi reproseze colegii mei de trafic. Dar niciodata, NICIODATA, sa nu se lege de parcarile mele.

Maine ma duc la aikido. Cu Ada. Sa incordam muschi bine determinati. Ok, si sa meditam un pic. It should be fun.