Luna decembrie este o luna in care devin extra-sensibila si melancolica. Citisem pe undeva ca este si un fenomen comun in preajma zilei de nastere, la fel cum copiii au tot soiul de pusee cand mai implinesc un an, acest tipar se pastreaza si mai tarziu in viata. La mine se suprapun toate (ziua mea, Craciunul, noul an) si de aceea pomeneam de o sensibilitate in exces.

Ma uitam zilele astea la reclama asta, si…

…ma gandeam cum zboara timpul. In curand se implinesc 10 ani de cand sunt impreuna cu sotul meu. 10 ani!!
Ma gandesc in urma, la mine, cea de la 23 de ani, furioasa si nerabdatoare, prima care cauta pricina de cearta si încăpățânându-ma sa nu cedez niciodata. Credeam ca le stiu pe toate. Naiva tinerete.

Nu am crezut mult timp ca noi o sa ramanem impreuna. Si uite asa, intr-o buna zi ne-am pomenit cautand verighetele care sa ne placa (si ca sa intelegeti si ce e cu filmuletul de mai sus – am vazut verighete identice cu ale noastre aici)

Precum in reclama, am si eu farame si farame de amintiri din urma. Zilele dinainte de copii, apoi prima sarcina si teama aceea uriasa, coplesitoare, momentul in care ne-am privit prima oara in ochi dupa nasterea copiilor, bebelusia lor, momentele dificile, neintelegerile, dar apoi, toate acele momente frumoase, covarsitor de multe.

Furia mi s-a indulcit in maternitate, iar cand isi arata coltii, imi amintesc de cate am facut impreuna. Am invatat sa cedez si sa fac compromisuri, am aflat cat de bine e sa faci asa. Si nu doar de dragul relatiei sau de dragul celuilalt, ci si pentru ca uneori te poti insela si astfel ajungi sa iesi din zona ta de confort.

Dar probabil cea mai importanta lectie a acestor ani a fost ca trebuie sa muncesti la o relatie, la o casnicie. Ca lucrurile nu vin mereu de la sine. Ca uneori e nevoie de un efort constient si sustinut. Ca trebuie timp, trebuie rabdare, trebuie multa empatie. Pentru noi, copiii au venit sa ne intregeasca relatia si sa o faca mai puternica. Ne-au fortat sa ne maturizam, ne-au dus departe de ceea ce era zona noastra de confort inainte de ei, ne-au dat complet peste cap prioritatiile si ne-au facut mult mai responsabili. De asemenea, copiii, ne dau zi de zi lectii despre ceea ce inseamna familie, dragoste, respect si bucuria simpla de a petrece timp cu cei dragi. Ne-au facut oameni mai buni.

Revenind la starea mea melancolica, datorata celor trei evenimente ale lunii, imi dau seama ca am in familie cea mai pretioasa comoara. Punctul meu de sprijin si de liniste. Echilibrul. Centrul meu.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Dezvoltare personala

Cum sa iti faci ordine in minte (Q&A)

Am rugat membri grupului meu de facebook sa imi puna intrebari la care si-ar dori un raspuns din partea mea, iar prima intrebare a fost aceasta: Cum fac sa devin mai organizata? Ca tot incerc, Citește mai mult…

Dezvoltare personala

Cum ne petrecem timpul

Cum ne petrecem timpul   Desi acest articol este primul din 2017, nu se vrea unul despre rezolutii. Anul acesta nu am facut rezolutii, am facut planuri. Planuri concrete, cu tinte si pasi practici de Citește mai mult…

Dezvoltare personala

Primul interviu dupa concediul de maternitate – sfaturi

Un detaliu pe care putini dintre cititorii mei il cunosc este ca, inainte de a avea copiii si de a ma reorienta spre activitati care imi permit sa muncesc de acasa, am lucrat in resurse Citește mai mult…