0
8 In Uncategorized

Educarea vanzatorilor

Saptamana trecuta am descins si eu la Meli Melo in Mall. Intru in magazin, inca absorbita de gandurile mele, cand 5 domnisoare imi ureaza in cor: „Buna ziua! Bine ati venit la Meli Melo!” Strigatul lor strident, puternic, organizat m-a facut sa dau un pas in spate. Cand am realizat ce se intampla, am zambit si am inaintat spre rafturi.

Imi aleg un colier verde. O domnisoara ma vede si imi arata acelasi colier pe rosu si negru. Dragut, dar daca vroiam un colier rosu imi alegeam unul rosu. Si daca vroiam SI un colier rosu, imi alegeam alt model, nu identic cu cel verde!

Ii multumesc de osteneala si imi vad mai departe de cumparaturi. In 10 minute petrecute in magazin sunt intrebata de 5 ori daca ma pot ajuta cu ceva („Nu multumesc, ma descurc!” murmuram eu – a se citi „Nu multumesc, am si eu ochi si ratiune sa-mi aleg singura! Si daca chiar am nevoie de ajutor, am si gura sa cer!”) si de alte 5 ori – cate o alta domnisoara – imi aduce in palma diferite produse: „Nu sunt frumoase?! Ce bine ti-ar sta! Rosul te prinde!” (evident, ma prindea si negrul, albul, portocaliul, verdele si turcoazul!)

La casa o domnisoara simpatica imi impacheteaza cele cateva achizitii si imi spune zambind: „Foarte frumoase! Se vede ca ai gusturi bune!”. Pentru mine a fost cireasa de pe tort si nu am mai rezistat. Am inceput sa rad cu pofta. Fata imi zambeste si ea, si dupa un schimb de priviri intru in jocul ei si purtam o conversatie care sa staisfaca si cea mai frumoasa fantezie a celui care le-a invatat sa spuna aceste replici.

***

Fara sa mai amintesc de babutzele tafnoase din magazinele de stat, in noile magazine s-au proliferat trei categorii de vanzatori:

1 Vanzatorul exagerat de amabil (pana la punctul unde iti simti inteligenta insultata) care nu te lasa sa respiri fara indrumarea sa.
Este vanzatorul care te inconjoara cu maldare de haine, numai bune de probat (si daca nu cumperi, ajungi sa pleci vinovat din magazin pentru toata desfasurarea inutila de forte); este cel care navaleste peste tine in cabina de proba, desi vede ca incerci cu disperare sa te acoperi macar cu palma raschirata; este vanzatorul care suspina „Vai, rochia asta iti vine divin!” desi ai si tu ochi sa vezi in oglinda ca nu este alegerea cea mai fericita;

2 Vanzatorul paranoic. Este vanzatorul care isi considera toti clientii hoti. Intreaba si el, ca si vanzatorul amabil, „cu ce va pot ajuta?” dar pe un glas suspicios si in timp ce te scaneaza din cap pana in picioare, parca incercand sa stabileasca incidenta genelor care te-ar indemna sa sustragi ceva tocmai din magazinul lui.
Si desi ii multumesti de ajutor si iti vezi ma departe singur de treaba, acest vanzator continua silentios sa te urmeze printre rafturi, rasuflandu-ti pe ceafa. Daca esti interesat de ceva si il analizezi, il auzi cum intreaba sententios din spatele tau „Frumos, nu?”, de la o apropiere care iti violeaza spatiul personal.
Privirea lui te face sa pui obiectul la loc si sa parasesti in graba magazinul, avand un usor iz al victoriei, ca i-ai infirmat teoria.

3 Vanzatorul snob. Ei bine, astia sunt preferatii mei. Prezenti mai ales in magazinele de firma, sunt acei vanzatori care iti analizeaza puterea financiara inca de la intrare, si tragand concluziile, te trateaza ca atare.
Sa exemplific.
Personal, prefer sa merg la cumparaturi imbracata sport si cu un rucsac in spate. E mai comod, pot umbla in voie, mai mult, fara sa imi rup picioarele pe tocuri si am mainile libere. In acest outfit nu sunt un client dezirabil pentru multe magazine. Vanzatoarele, niste domnisoare parca proaspat scoase din solar/prajitor, se uita lung la mine si considerandu-ma doar un client „gura-casca” isi continua conversatia nestingherite.
Daca cer ceva, se ridica oftand si bosumflate si imi aduc produsul. Dupa care se pun inapoi, ostentativ, descurajand orice tentativa din partea mea de a le mai ruga ceva.
Daca in cele din urma cumpar ceva, se uita la mine cu ochi mari si mirati, incep sa zambeasca, sa se agite: „Va mai arat si asta? Ati fi interesata si de….?”

You Might Also Like

8 Comments

  • Reply
    Alin
    20/08/2007 at 19:15

    lol..post of the year! 😀

  • Reply
    tonymichael2046
    20/08/2007 at 20:40

    speaking of shopping, if u haven’t seen this yet –



    (commnencin’ from 6 min )

  • Reply
    Jen
    21/08/2007 at 17:51

    exact de meli melo ii explicam unui prieten acum 2 ore. urasc politica asta a firmei, sa iti stea pe creier cate una-doua vanzatoare. e un magazin de 10 mp, n-aveti unde sa fugiti, daca am nevoie de ceva intreb!

  • Reply
    ama
    21/08/2007 at 19:21

    @tonymichael2046 – mersi de link!!! m-ai facut sa ma uit (iar!!) o ora la stand-up comedy pe youtube! :))

    PS de astia nu stiam asa ca m-am pus la punct cu noutatile!

    @jen – good to know I’m not alone! 🙂

  • Reply
    Onyx
    14/04/2008 at 10:33

    Exact senzaţia de sufocare o am când intru într-un magazin de produse cosmetice. Toate vânzătoarele vor să mă ajute. Dacă au mostre, deci pot vedea produsul, de ce trebuie să-mi stea pe cap?? Vreau să-mi aleg în linişte culoarea lacului de unghii pe care intenţionez să-l cumpăr, sau să studiez singură ce mai îmi trebuie. Nu să se uite la mine şi să aştepte.

  • Reply
    ama
    15/04/2008 at 17:05

    @onyx – pe mine ma mai dispera magazinele naturiste, cu multe prodeuse si o fgramada de optiuni, si unde trebuie sa ceri direct la ghiseu.
    Pai daca nu pot alege ce vreau??? Si daca cer 5 arome de gel de dus si cumpar doar unul, iti imaginezi ce ofticata e vanzatoarea :))

    Offtopic – am vazut ca esti dn Timisoara. Ai fost la la schimb de carti? :)) http://schimbdecarti.ro/index.php/category/timisoara/

  • Reply
    Onyx
    15/04/2008 at 18:01

    N-am fost până acum, dar cine ştie, pe viitor 😉 Zilele astea nu prea apuc să citesc suficient pentru o participare la Schimb de carte. 🙂

  • Reply
    ama
    17/04/2008 at 07:48

    @onyx – poate asta e solutia sa te motivezi 🙂

  • Leave a Reply