0
2 In Copii

Dupa prima luna de gradinita

A trecut prima luna de gradinita. Tot mi-am propus sa povestesc despre asta, dar lucrurile mereu au parut sa se precipite si sa nu imi lase timp de scris in tihna. 
Incep cu un fel de concluzie: nu ma asteptam, nici in visele mele cele mai curajoase, ca Natalia sa se obisnuiasca atat de repede cu gradinita. Ma asteptam la numeroase impotriviri, zile bifate pe jumatate, zile de stat acasa….si cand colo, dupa 2 zile mai dificile la inceput, Natalia s-a indragostit de gradinita. S-a indragostit de copii, de educatoare. In masina canta numele educatoarelor, pe aleea spre gradinita alearga si topaie si apoi nu mai are rabdare sa o schimb si sa intre in clasa. Nici nu se mai uita dupa mine. 
Cateva momente memorabile: 
*De ziua unei colege a primit un pachetel cu o prajiturica si o mandarina; niciodata nu a fost o mandarina mai descantata si mai mangaiata. De atunci o tot pomeneste pe colega sarbatorita si povesteste de cadoul pretios pe care l-a primit. 
*Atat de mult ii place sa pape impreuna cu copiii, incat ma roaga si acasa sa avem aceasi rutina: daca se poate, sa folosim cutiuta de la gradi, sa punem servet pe masa, neaparat un servetel si sa aprindem lumanarea; pe care ea trebuie sa o stinga  dupa ce termina de mancat. 
*Intr-o zi am ajuns mai devreme la gradinita si am asistat la o scena emotionanta. Grupa Nataliei tocmai intra in clasa din curte si una dintre colegele ei mai mari o ajuta sa se dezbrace. Apoi Natalia s-a asezat cuminte pe bancuta, iar colega ei ii dadea jos cizmele si o incalta cu grija in Tikkisori. 
Scena m-a emotionat foarte tare. Privita din exterior, felul in care cele doua fetite se uitau una la alta, se intelegeau, grija si dragostea din priviri, m-a topit. 
Ma bucur nespus ca Natalia creste intr-un astfel de mediu, de grija si respect reciproc. Ma bucur ca ea, copil unic si in curand surioara mai mare, poate experimenta direct ce inseamna dragostea si protectia unui copil doar cu cativa ani mai mare. Mi se pare o sansa extraordinara ca are parte de o astfel de experienta.
Si sa nu va spun cat de draga mi-a devenit mie fetita care o ajuta…. 🙂 
*Natalia a devenit cocheta. A inceput sa imi ceara sa ii pun in par tot soiul de agrafe colorate, bentite, elastice. Si la somn merge cu ele, iar dimineata isi alege cu meticulozitate accesoriile. 
*Una din activitatiile preferate la gradi: ziua de copt paine. Iar painita rupta in doua din manutele ei a fost absolut senzationala! 😉 

*In acelasi timp ni s-au schimbat mult activitatiile de acasa. Dupa-amiezele si serile ni le petrecem in bucatarie, explorand si pregatind bunatati. Ma surprinde deja cu cunostintele sale culinare si cu dexteritatea cu care ma ajuta la pregatit diferite retete. 
*A inceput sa multumeasca pentru cam orice. Pentru ca i-am dat un creion, pentru ca i-am desenat o floare, pentru farfuria cu supa…multumesc, multumesc, multumesc.
*Canta si danseaza foarte mult. A fost mereu un copil care a iubit activitatea fizica, dar acum devine tot mai inventiva in miscari. Livingul nu mai e inundat de jucarii, ci trebuie sa fie gol sa se poata ea desfasura. 
*Coloreaza si deseneaza foarte mult. As putea chiar spune ca jucariile ei preferate sunt creioanele. Care daca nu sunt folosite la desenat, sunt sortate si aranjate pentru cand va desena cu ele. Si a inceput sa iubeasca culorile si sa acorde o mare importanta cu ce culoare deseneaza. 
S-a schimbat mult in ultima luna. Ne-am schimbat si noi, intregul nostru program, ne adaptam, descoperim. Incercam sa ne gandim cum va fi si cand va sosi bebe. Ne mai speriem, dar suntem nerabdatori si bucurosi de o noua si apropiata schimbare de rutina. 
Pentru ca e absolut fascinant sa ii privesti crescand sub ochii tai.

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply
    Anonymous
    24/10/2014 at 17:05

    Ca intotdeauna m-a emotionat postul tau! Noi il asteptam pe primul bebe intr-o luna sa vina si deja m-ai facut sa ma gandesc la al doilea.
    Un week-end minunat sa aveti!
    Brindu

  • Reply
    ama
    07/11/2014 at 14:35

    Brindu, eu pe patul de spital, cand am nascut stiam ca il vreau pe al doilea :)) a fost nevoie de putin timp, dar nu regret asteptarea.
    Nastere usoara si zile minunate impreuna! 🙂

  • Leave a Reply