0
0 In Uncategorized

Duminica cu dragoste

Inca un weekend s-a incheiat si din nou imi e groaza de ziua de luni.

Ca sa atenuez groaza zilei de maine, azi mi-am permis sa lenevesc exagerat de mult…cu Aldo. Am dormit impreuna pana la amiaza. Lui Aldo nu prea i-a ajuns, pentru ca si-a continuat somnul si mai tarziu, tolanit pe mine in timp ce citeam.

Imi place atitudinea lui de pisica, felul in care isi intinde oscioarele subtiri si cum doarme cu pernutele talpilor intinse in sus. Imi place si ca se gadila daca ii trec usor degetul pe talpi si scutura suparat din picior, in somn.
Cand era mic, un bulgare de blana, ii citeam poezii. Ne placea mai ales Rilke. Statea cu capul sprijinit pe mine, privea in gol si clipea alene. Uneori atipea…il intelegeam: era la varsta cand inca mirosea a lapte si avea nevoie de mult somn.
Cand a mai crescut, obiceiul era deja format. Cand ma intindeam in pat cu o carte in mana, era si el prezent. Dar nu venea niciodata singur: isi aducea ba o jucarie, ba un os. Si chiar daca ii citeam rar, mereu statea langa mine.
Acum, usor imbatranit (sau maturizat) se intinde pe langa mine si se scufunda in lumea lui si gandurile sale. Uneori ofteaza. Uneori, de dragul experimentului, ii mai citesc cu voce tare: atunci ma priveste o clipa cu ochii mari, umezi si uimiti, apoi aseaza capul usor pe mine si asculta incantat.

Azi, duminica cu dragoste pentru baietii mei. 🙂

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply