0
0 In Uncategorized

Despre cateii mei

Povestea a inceput cu Aldo. Acum aproape 5 ani (da, baietelul meu face peste o luna 5 ani!!!) l-am cumparat pe el. Fara sa aleg, fara sa caut. A fost dragoste la prima vedere din partea lui, emotie exagerata si entuziasm din partea
mea. In prima zi a baut laptic dintr-o cutie de margarina, pe care am golit-o eu in pripa, fortata de evenimente si de noua prezenta din casa mea.

(Aici este alaturi de ultima mea achizitie de plus: Winnie the Pooh! Pentru cei ce nu sunt familiarizati cu micile mele obsesii, Winnie the Pooh este una dintre ele 🙂 )

De aceasi varsta, este Athos. El a fost cumparat strict pentru baza. Deci este un catel tare-tare rau. Partea cea mai fermecatoare la Athos este sa ii descoperi sesibilitatea excesiva sub acea agresivitate aproape continua.

Ultimul venit este Tino. Nu va lasati amagiti de imaginea lui dragalasa: este un catel rau 🙂 ! Este chiar mai agresiv cu strainii decat Athos. Tino il adora pe Aldo, iar cand Aldo este prezent, nimic in univers nu este mai important decat el. Daca Aldo doarme, si Tino doarme. Daca Aldo latra, Tino latra si el, chiar daca nu e convins de ce o face. Daca Aldo mananca ceva si Tino face la fel. Daca Aldo se joaca cu jucariile lui, si Tino vrea sa se joace…cu jucaria lui Aldo! Nu alta!!! Si daca nu o primeste se enerveaza, si latra si maraie, si e furios nevoie mare….

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply