Daca e sa fie, te omoara si in casa.

Acesta mi-a fost dictonul, mai ales dupa octombrie anul trecut, cand o Skoda a trecut in viteza pe langa mine si mi-a spulberat oglinda din stanga. Trasesem de volan in ultima clipa.

Daca e sa fie…
De cele mai multe ori nu cred in destin. Cred ca destinul ni-l facem noi, dar sunt situatii cand nu mai depinde de noi.

Ieri (cum rar fac) m-am uitat la stiri. Un om are o criza de inima, intra pe contrasens si intra in plin intr-un tir. Accidentul este filmat de o camera de supraveghere. Imaginile imi provoaca aproape un rau fizic. Vad tirul cum face disperat cu farurile, incearca sa traga de volan, nu are unde si Loganul se pulverizeaza in el.

Daca e sa fie…
Un bulgar adoarme la volan. Este acrosat de un tir si aruncat pe contrasens. Pe contrasens una dintre masinile noastre. Intra din plin in ea, masina noastra este aruncata de pe sosea si se rostogoleste. Ii sar rotile, i se sparg geamurile, plafonul dispare in pamant.Stricaciuni in proportie de 100%. Nu se mai poate recupera nimic.

Daca e sa fie…
“E o minune!” Ambii nostri soferi scapa cu viata. Rani usoare, julituri.

In dimineata asta, la scurt timp dupa aflarea vestii, am fost nevoita sa conduc o distanta scurta. Am fost inspaimantata. Am avut impresia ca toate intra in mine, ca toate masinile sunt pierdute de sub control si se izbesc de mine.

Acum stau si imi simt picioarele amortite. Ma bucur ca, indiferent de stricaciuni, baietii sunt bine. Dar ma paralizeaza gandul unei tragedii atat de apropiate. A unui destin asa de sec, asa de absurd. Ma paralizeaza gandul ca a iesi pe drumurile din Romania devine o ruleta ruseasca. Sunt inspaimantata…