Niciodata nu m-a mai obosit social media ca in acest an de sarbatori. Mi s-a parut prea mult. Prea mult de toate: lumini, cadouri, zgomot, mancare. Iar eu aveam nevoie de liniste si pace, odihna si timp alaturi de cei dragi.
Anul acesta am avut un Craciun „sarac”, cel putin dupa standardele generale. Copiii au primit cate un cadou si acela simplu si nu foarte costisitor (dar ceva ce isi doreau). Masa a fost si ea una simpla: peste la gratar si legume fierte. Nu am avut aperitive si nici prajituri.
Si totusi, nu ne-a lipsit nimic. Am fost linistiti si am stat la masa impreuna. Nu am simtit ca ne dam duhul cand ne-am ridicat de la masa si nici nu a fost nevoie de vreun Colebil.
Copiii s-au jucat toata ziua cu ce au primit. Nu au fost supra-stimulati, maraiti si agitati.

Acest Craciun vine dupa un an destul de dificil si de ciudat. De obicei sunt inclinata spre evaluari, analiza si rezolutii la final de an (cand e si ziua mea, deci e un cumul de stari emotionale), iar acest final de an m-a „prins” intr-o criza chiar mai profunda. In noiembrie am suferit de un burn-out crunt si a trebuit sa franez puternic pe toate planurile. Am realizat ca trebuie sa prioritizez odihna si somnul si trebuie sa restrang si sa elimin factorii care ma impiedica sa fac asta.
Am realizat ca inertia unei vieti incarcata de munca te face sa iti diluezi valorile si sa iti bulversezi prioritatile. Si astfel, putin cate putin, sa te indepartezi de tine, de eul tau, de ceea ce iti doresti cu adevarat sa fii.

Simt nevoia sa simplific mult. De la dulapul cu haine, la obiectele din casa si pana la activitatiile mele. Vreau sa nu mai fiu agitata si intinsa ca un arc, sa am rabdare si sa ma pot concentra.
Nu stiu exact ce inseamna asta. Ma folosesc de aceste zile de liniste sa incep sa identific metodele prin care pot face asta. Si am sa va povestesc si voua aici, pe blog, despre ce si cum fac, ce functioneaza si ce nu sa rezultate.