0
40 In Diverse

Concurs – Castiga un sistem de purtare Cuib

De astazi incepe Saptamana Internationala a Copiilor Purtati si cu aceasta ocazie ma bucur mult sa gazduiesc pe blog un concurs special si cu un super premiu: sistemul de purtare de care noi ne-am indragostit – Cuib! 

concurs cuib

Daca ma cititi de ceva vreme sau ma urmariti pe Facebook, stiti ca si noi folosim deja de cateva luni Cuibul. Acest sistem de purtare noua ni s-a potrivit de minune, este usor de pus, copilul se simte bine, este comod si materialele folosite sunt exceptionale.

Sistemele de purtare sunt cusute de o mama tare draga mie, Emiliana si puteti admira Cuiburile si citi detalii despre ele, pe blogul ei: aici.

0056

Emiliana va oferi cadou un Cuib uneia din cititoarele mele. Tot ce trebuie sa faceti este sa raspundeti la intrebarea:

Ce simtiti cand va imbratisati copiii?


Castigatoarea va fi aleasa de Emiliana :), deci fara tragere la sorti, doar cu suflet si emotie.
Concursul se va desfasura pe intreaga perioada a Saptamanii Copiilor Purtati (4-11 octombrie) si vom anunta castigatoarea pe 12 octombrie.

Nu uitati sa o vizitati pe Emiliana, atat pe blog, cat si pe pagina de Facebook. banner blog inbrate

 

***Emiliana mi-a scris azi cu numele castigatoarei. Iata mesajul ei:

Servus Ana Maria:) sunt coplesitoare cuvintele cititoarelor tale si emotionante pana la lacrimi, de la prima pana la ultima, draga de ea Laura Frunza:)

Nu am crezut si nici sperat ca mamele chiar simt emotiile astea si ca atunci cand li se adreseaza o astfel de intrebare incearca sa isi inchida ochii si sa poata formula in cuvinte un raspuns. M-au atins multe si m-am bucurat si incarcat cu iubirea si daruirea lor. Desi imi e greu, pentru ca sunt cateva raspunsuri cu care ma identific, oarecum, as vrea sa merg pe un raspuns, care pe langa simplitate m-a si luminat: ” Augusta Culcea 07/10/2015 at 21:25 Cand imi imbratisez copilul simt ca imbratisez cea mai buna parte din mine.”

O sa o rog sa ma contactez pe email pentru a stabili detaliile de livrare.

You Might Also Like

40 Comments

  • Reply
    Petric Laura
    04/10/2015 at 05:05

    Buna,
    Eu cand imi port copilul il simt ca pe o parte din mine care si-a gasit locul . Imi place sa il simt aproape de mine si l-as putea purta chiar si toata ziua daca el ar dori asta. Incerc sa profit cat mai mult cat mai vrea sa stea fiindca stiu ca va veni si vremea cand nu va mai vrea la mine 🙁

  • Reply
    Mihaela
    04/10/2015 at 05:08

    Buna dimineata! Ce simt cand imi îmbrățișez fetita? O multime de emoții,timpul uita sa isi mai bată ceasornicul. Emoția o asemăn cu o ploaie calda de vara, calcam pe asfalt desculte si nu ne udam. O duminica calda plină de îmbrățișări!

  • Reply
    Irina Mitroi
    04/10/2015 at 05:20

    Sunt mamica unui baietel lipicios de 1 an si 4 luni. Imbratisarile lui imi rasfata toate simturile pentru ca sunt calde, ii aud inimioara batand, ii simt mirosul dulce-specific puilor de om, ii simt pielea si parul fin. Intotdeauna, dupa o imbratisare primesc si un pupic ce imi da energie pana la urmatoare imbratisare.

  • Reply
    Bonnye Katherine
    04/10/2015 at 07:16

    Oh, simt atat de multe!! Nu i-as da drumul deloc, ma umple de fluturasi in stomac si mi-e tre drag, il simt ca parte din mine. Si mirosul. Oh, mirosul lui perfect, as trai respirand mereu doar mirosul lui de copil AL MEU, tinandu-se de gatul meu si pupandu-mi obrazul cu gurita lui mica si umeda! <3

  • Reply
    Gina Ovedenie
    04/10/2015 at 07:42

    Cand imi tin copiii in brate simt ca pot fi orice si pot face totul, imi reconfirma faptul ca sunt bucatica din mine, imi umplu sufletul cu mirosul si iubirea lor si ma valideaza ca mama prin starea lor de bine si somnul lor in caldura bratelor mele.
    Nimic nu e mai frumos decat zambetul copilului meu mic cand adoarme imbatat de mirosul si gustul laptelui, leganat de mersul meu!
    Ma bucur ca am prins curentul babywearingului si ma intristez pentru toate mamele care nu stiu ce pierd (din nestiinta sau propria dorinta).

  • Reply
    Ramona Jantea
    04/10/2015 at 11:31

    Oricat as sta sa ma gandesc ce simt cand imi strang puiutul la piept nu imi gasesc cuvintele probabil pt ca inca nu s a inventat un cuvant care sa descrie exact cum se simte dragostea de mama

  • Reply
    Andreea Casota
    04/10/2015 at 11:41

    Liniste, implinire, dragoste. Un vis, o dorinta implinita. Mi am dorit un copil inca de cand eram mica si in curand vor fi doi. E iubita fara limite. Acum, incepe sa arate ce a primit, iubire si imbratisari multe.

  • Reply
    Andreea
    04/10/2015 at 14:27

    Cea mai mare realizare sunt copiii mei. Ma simt completa si implinita cand ii tin in brate( Maria 2,7 ani; Gabriel 1 luna).

  • Reply
    Bianca Roxana
    04/10/2015 at 16:12

    Când îmi îmbratisez copiii..Copiii, da! Pentru ca am 3. Mi-am dorit mereu frați; ai mei insa au avut alte planuri.. asa ca mi- am petrecut multe momente din viața fiind singura. Nu mi-a plăcut deloc, fapt pentru care m-am refugiat deseori pe lângă verisori si vecini cu mulți copii. Adult fiind, am tras o mare spaima ca nu voi putea avea copii, asa ca ne- am propus- eu si soțul meu, sa nu pierdem nici măcar o clipa. Imediat după ce ne-am căsătorit, am încercat sa avem un bebe:) Ne-a ieșit din prima. Asa ca, următorul plan a fost de 3 pana-n 30:))
    Aici nu m-am încadrat, am depășit cu un an, dar am reușit.:)
    Asa ca acum, când îmi îmbratisez copiii simt ca sunt mai buna! Știu ca am făcut măcar un lucru perfect in viața aceasta, iar când cea mică mi-e la piept, aproape intru in panica uneori stiind ca aceasta perioada va trece si rămân in curând fără bebelus! O miros si o ating încercând sa rețin pentru totdeauna mirosul si finetea pielii roz perfecte. Mor de fericire când o simt cum ma caută cu toată fiinta ei, vorbind din ochi si aratandu-mi ca sunt totul pentru ea. Cei mari sunt deja independenti, mi-au uitat aparent mirosul, asa ca ma mai alint cât pot cu imbratisarile pure si cu iubirea cea mică, ce-mi umplu zilele si noptile de perfectiune.

  • Reply
    Florina Avram
    04/10/2015 at 20:33

    Simt o implinire si totodata o sete de a il imbratisa si proteja la infinit.
    Simt … un echilibru!

  • Reply
    Diana
    04/10/2015 at 20:50

    Ce frumoasa este întrebarea!

    Ce simt cand îmi îmbrățișez copiii este pentru mine cel mai frumos sentiment din lume! Stiu ca pentru ei asta inseamna pace, liniște, caldura si ma simt implinita ca pot sa le ofer acest lucru.

    Cand o strâng in brate pe cea mare, daca ne „dragalim” de cateva ori pe zi, la trezire, la culcare sau de cate ori e suparata si plânge, simt ca ii ofer atașament, dragoste necondiționată. Simt ca e fetita mea mereu si oricat va creste si cand va fi adulta tot la fel voi simți cand o am in brate. Pe ea nu am purtat-o cand era bebe, nu era atat de in voga babywearingul, dar am tinut-o in brate sănătos de mult, zic eu. 🙂

    Dar pe cea mica o port de la cateva săptămâni. ln vara asta, la mare, adormeam bebelusa de 6 luni la somnul de dimineață in brate, pe malul marii, in zgomotul valurilor și in razele soarelui. Cu corpul meu ii faceam umbra si simteam ca as vrea sa opresc timpul si sa ramanem asa pe veci, doar noi doua in fata marii. De cate ori vreau sa ma relaxez inchid ochii si ma gandesc ca sunt acolo cu ea in brațe. As fi vrut sa captez tot momentul sa il pot retrai de mai multe ori pe zi! 🙂 Asa simt eu purtatul, ca pe o poveste de dragoste la malul marii care nu se mai termină niciodată!

  • Reply
    Mihaela
    05/10/2015 at 01:20

    Un copil este o parte din tine din existenta ta.fara imbratisarea lui nu ai simti caldura sufletului tau.

  • Reply
    Laura
    05/10/2015 at 03:03

    Cand imi îmbrățișez fetele simt ca timpul sta pe loc! ♡♡♡♡

  • Reply
    Doina Gurau
    05/10/2015 at 05:36

    Frenezie moleculara, dulce abandon, traire intensa, de parca ar fi ultima imbratisare. Imi iau pruncul in brate, il strang la piept, il respir, il respir cu nebunie sa mi se imprime pe creier mirosul inocentei lui, ii pup capul, fruntea, nasul, obrajii, si il mai respir putin. Ii spun „Te Iubesc” si il strang la piept si mai mult, de parca as vrea sa mi-l bag de tot in inima, desi toata este a lui! Cred ca oricat ne-am stradui sa descriem in cuvinte ce simte fiecare mama cand isi imbratiseaza copilul, cuvintele sunt prea sarace pentru a descrie multitudinea de sentimente ce fulgera sufletul unei mame cand isi imbratiseaza copilul. Fiecare imbratisare este ca o caramida pe care o zidim la temelia copiiilor nostri.

  • Reply
    anca
    05/10/2015 at 07:30

    Cand imi tin puiutul in brate simt ca ne contopim intr-un tot,din care nu mai vreau sa ies. Nu-mi imaginam vreodata un sentiment atat de puternic si de profund.

  • Reply
    Ancuta
    05/10/2015 at 08:48

    Fericire pura si binecuvantare.

  • Reply
    MihaelaS
    05/10/2015 at 09:13

    Dragoste …un sentiment unic ce numai o mama il poate simti. Inchizi ochii si simti ca ai totul si ca nimic nu-ti lipseste… ca esti cea mai puternica si nimeni si nimic nu te poate infrange….ca inima ti se reintregeste atunci cand iti tii puiul in brate.
    Pentru fiecare mama e ceva special si greu de descris in cuvinte.

  • Reply
    Andrea isfan
    05/10/2015 at 11:05

    Cand imi imbratisez copiii, ma simt reintregita. Este o stare placuta, de confort si de pace si de iubire si de fericire

  • Reply
    Latcu Isabela
    05/10/2015 at 12:19

    Simt toata iubirea din lume!

  • Reply
    Lavinia
    05/10/2015 at 12:39

    Mie imi dau lacrimile cand simt doua manute micute si fragile, inlantuindu-mi gatul !

  • Reply
    ionela
    05/10/2015 at 12:47

    simt ca ce se intampla e ireal. a crescut baiatul meu. pe 7 face un an si eu inca nu ma trezesc din betia care m-a lovit fix in ziua in care am facut 30. il am pe el. e tot al meu. e capos si gustos, dulce de nu se poate, mai ales cand se lipeste tot de mine <3

  • Reply
    flavia
    05/10/2015 at 20:04

    Simt ca imbratisez un pisoi mic 🙂

  • Reply
    Alina
    05/10/2015 at 20:43

    Imbratisez universul cu toate starile sale: extaz (gandacelul meu a spus mama si simt ca explodez de fericire), bucurie (fiecare zi inseamna bucurie si binecuvantare), teama (ca nu am luat cele mai bune decizii pentru puiul meu), nervi ( am ajuns si noi la tantrum-uri), tristete (ca nu am puterea de a-l feri de tot ce-i face rau), furie ( ca nu am putut face mai mult).
    Il bratisez si zilnic retraiesc toate momentele de la nastere si pana acum. Vibrez de fericire si emotie, il sorb din priviri, il miros si ma trezesc zambind, cutreierand prin amintiri.
    Iar jurnalul meu va transmite peste ani toata aceasta iubire 🙂

  • Reply
    Anca I
    06/10/2015 at 06:10

    Cand o imbratisez pe Miruna simt ca toata linistea din Univers se pogoara asupra noastra. Si un sentiment asa, de implinire sufleteasca, de iubire pura, care ma invaluie si imi anuleaza orice ganduri si energie negative. Da, atunci cand imi imbratisez fetita devin mai buna, ea ma invata sa fiu mai buna!

  • Reply
    Ramona Anculia
    06/10/2015 at 07:29

    Nimic nu e mai frumos decat simtirea fiecarei vibratii ale micutului tau cand te imbratiseaza. Cand imi ia fata in maini si incearca sa ma pupe pe gura efectiv simt ca ma topesc :). Ador purtarea copiilor si imbratisarea acestora, drept urmare o fac deja de mai bine de trei anisori.

  • Reply
    Irina Maria Mitrofan Bitca
    07/10/2015 at 06:36

    Ce concurs frumos! Cand imi imbratisez copilul, simt ca menirea mea pe lume este sa ii port de grija, sa ii ascult visele, sa ii alin durerile, sa aplaud succcesele, sa ii iubesc intreaga fiinta. Pe fiecare dintre fiii mei i-am asteptat cu drag. Pe fiecare dintre ei ii invelesc de noapte buna, in fiecare seara. Fiecare dintre ei este unic si are locul sau in inima si mintea mea. Pana sa devin mama lor, iubeam altfel. Odata cu nasterea lui Matei, s-a nascut si mamica Irina, a renascut un alt om. Om de care imi doresc sa fie mandri, peste ani, copiii mei. Fiecare imbratisare pe care le-o dau astazi este, pentru mine, bucatica de eternitate!

    Multumim pentru concurs, Ama si Emiliana!

  • Reply
    Diana B
    07/10/2015 at 16:47

    Traiesc de cateva luni poate cea mai frumoasa imbratisare pe care o voi simti vreodata. Simt recunostinta si bucurie si duiosie fara limite inca de la primii fluturasi ai puiul meu nenascut si mandrie si putere incredibila acum ca miscarile lui sunt mai bine definite. Peste inca vreo cateva luni o sa pot descrie si imbratisarea „pe dinafara” si poate va fi de o mie de ori mai frumoasa dar tot ii voi duce dorul acestui sentiment unic si doar al nostru pe care sper sa nu-l uit niciodata.

  • Reply
    camelia
    07/10/2015 at 18:54

    Am un bebeluș în vârstă de 5 luni jumătate și de când ne-am întâlnit nu ma mai satur de îmbrățișări, de mângâieri, de atingeri… Când îl îmbrățișez îmi aduc aminte de vremea când era încă în burtica, cum face parte din mine, creste și se dezvolta hranindu-se cu dragostea mea (și cu lăpticul meu) …:) ; iar el adora sa stea în cuibul lui preferat: în bratele mele.

  • Reply
    Augusta Culcea
    07/10/2015 at 21:25

    Cand imi imbratisez copilul simt ca imbratisez cea mai buna parte din mine.

  • Reply
    Ionela P
    09/10/2015 at 06:38

    Imbratisez in fiecare zi un dram de vesnicie, o bucatica din Dumnezeu plamadita cu iubire. E o taina imbratisarea asta, e chipul si asemanarea iubirii purtata mie de un Tata. Si pentru ca n-o pricep cu mintea am sansa s-o simt, s-o simt calda si inocenta. Sa port in brate asa cum eu insami sunt purtata.

  • Reply
    Alina Pop
    09/10/2015 at 09:36

    Bună! Cand il strang pe el in brate strang in brate toată lumea cu toată puritatea ei si dorința ei de a iubi. Când îmi îmbrățișez copilasul lumea se face mica si încape toată în bratele mele…pentru ca el e lumea mea.

  • Reply
    Eliza
    09/10/2015 at 20:08

    Cand il imbratisez pe Timy, timpul se opreste, inima-mi inunda a iubire, fruntea se descreteste si totul in jur pluteste! Ador sa ii simt mainile moi in juru’mi! El e lumea mea!!!

  • Reply
    Iliescu Raluca
    10/10/2015 at 22:55

    Cand imi imbratisez copilul simt cum farama careia i-am dat viata se intoarce in mine, si stiu ca acolo in cuib ii este cel mai bine: ferita de rautatea lumii, in dansul dragostei in care amandoua stim sa radem si sa simtim ce multi au uitat: pura iubire!

  • Reply
    Corina Frunza
    11/10/2015 at 18:19

    mi place cand ea doarme in bratele mele cu capul pe umar si cu manutele ei mici incearca sa ma cuprinda toata. Ea sufla ritmic in semn de siguranta iar eu ii miros parul si incerc sa nu plang de fericire. Exista miracole si ea este unul dintre ele.

  • Reply
    Monica Galea
    11/10/2015 at 18:22

    E greu sa exprim ce simt când îmi îmbrățișez copilul,e liniște și emoție și pace. Când o țin pe ea în brate simt ca tot ce contează e acum sI aici,secundele cu ea lipita de mine sunt prețioase pentru ca știu ca niciodată nu va mai fi atât de mica,de puI. ..

  • Reply
    Cristina
    11/10/2015 at 18:49

    La un botez, un preot spunea: iubiti copiii, acestia sunt ingeri pe pamant. Intr-adevar, cand o port pe fetita mea simt ca am un ingeras langa mine. Si culmea e ca eu ma simt ocrotita de acest ingeras. Oare eu ocrotesc acest ingeras sau ea ma ocroteste pe mine?! 💕💕💕

  • Reply
    sandu ana maria
    11/10/2015 at 19:07

    nu am de gand sa scriu romane, dar, pana a avea copii, nu intelegeam acea iubire nemarginita, neconditionata, pura, fiecare are propriile expresii prin care sa arate afectiunea. sunt mama a doi pui, unul de 5 celalalt de 1 an. La cel mare totul s- a petrecut foarte repede, eu la 3 luni am plecat la serviciu, am avut tatic in concediu de crestere. pana a veni pe lume cel mic, nu am avut parte de acele clipe cu puiul mare, deoarece totul era pe fuga (servici, casa, curatenie…). acum stand acasa cu cel mic, sincer imi pare rau, ca nu am avut timp de acele momente si cu puiul cel mare. Ma simt enorm de fericita, cand ii vad impreuna, cand il vad pe cel mare ca il iubeste pe cel mic, cand ii vad ca se joaca, cand ii gasesc imbratisati noaptea, simt ca tot ce imi doresc e ca ei sa creasca sanatosi si noi sa fim sanatosi sa ii putem creste. Fericirea mea inseamna fericirea copiilor mei!

  • Reply
    Andreea
    11/10/2015 at 19:19

    Ce simt cand o imbratisez? Simt ca ea este totul pentru mine si imi doresc sa o pot proteja toata viata asa cum o fac acum. Dar cel mai frumos sentiment il incerc atunci cand si ea isi pune manutele in jurul gatului meu. Nu exista cuvinte care sa poata exprima fericirea pe care o simt atunci cand puiul meu imi arata, asa cum poate ea ca ma iubeste. Dragostea dintre o mama si copilul ei este cu adevarat cel mai curat lucru si cel mai bine o intelegi atunci cand o traiesti chiar tu.

  • Reply
    lilia
    11/10/2015 at 20:26

    Cand imi imbratisez copilasii simt o bucurie imensa, nespusa, ma simt binecuvantata ca pot trai starea de a fi mama, vreau sa-i cuprind si sa-i tin aproape mereu, desi ei nu zabovesc prea mult la mine in brate! Cresc prea repede si stiu ca momentele astea sunt nepretuite si ca-mi va fi mereu doooor sa-i tin in brate! De aceea, chiar daca sunt obosita, cu cel mic in manduca, in spate, cu mainile pline de sacose, cand aud: „Mami, esti trista ca nu ai un baietel de patru ani pe care sa-l tii in brate? Nu-i nimic, eu vreau sa vin la tine-n brate!”, atunci ma simt cel mai fericit om de pe lume! Obosita, dar fericita, cu doi copilasi impodobita!

  • Reply
    Laura
    12/10/2015 at 08:19

    Un comentariu lasat cu intarziere doar fiindca simt nevoia sa-l scriu: cand o imbratisez pe Eliza simt o imensa parere de rau. Sa va explic: cand era bebe nu am tinut-o destul in brate. Nu am mangaiat-o destul, nu i-am inhalat destul mirosul. Abia asteptam sa adoarma ca sa ma apuc de facut treaba in casa, care se aduna mormane. Nu o plimbam in brate, nu o adormeam in brate ca sa „nu se invete asa”. Eram invatata din copilarie ca nu se tine copilul in brate, sa nu se rasfete, asa ca n-am tinut-o, cum nu m-a tinut nici pe mine nimeni vreodata. Pe masura ce a crescut, nu am mai putut s-o iau in brate din cauza durerilor de spate. Pe atunci nu existau sisteme ergonomice ca acum si ce aveam , nu ma ajuta. Caruciorul a fost baza. M-a ajutat in privinta spatelui dar ne-a indepartat pe noi. Acum stiu ca am gresit si incerc sa compensez prostia de la tinerete, dar e prea tarziu. Nu ma mai lasa s-o iau in brate. Ne imbratisam, ne pupam dar nu mai exista propriu-zis „brate”, e prea mare. Pentru mine nu exista tristete mai profunda decat atunci cand imi aduc aminte ce-am pierdut. Asa ca, daca puteti, luati-va copiii in brate cat mai des puteti si tineti-i acolo. Nu vor sta pentru multa vreme, va asigur.

  • Lasă un răspuns la Ramona Jantea Cancel Reply