0
0

…stia ca tocmai aceasta blandete, aceasta lipsa de orgoliu – pe care acum o numea pasivitate – ii paruse a fi una din calitatile lui. Crezuse…ce? Credea (acum) ca crezuse (atunci) ca gasise pe cineva care nu va incerca sa-si impuna vointa in fata ei (mda, asta asa era), care o va lasa sa fie ea insasi. Crezuse oare asta cu adevarat, sau era doar versiunea ulterioara? Indiferent cum era, era fals. „Sa fie ea insasi”, indiferent ce va fi fost acel lucru si cum putea fi obtinut. Adevarul era, Martha – nu-i asa? – ca sperasesi ca simpla prezenta a lui Paul sa actioneze ca un hormon de crestere asupra inimii? Stai acolo, pe sofa, Paul, si revarsa-ti zambind iubirea asupra mea; atunci o sa ma transform in persoana matura, coapta, care am vrut intotdeauna sa fiu. Cum puteai fi mai egoist si mai naiv? Sau, ca veni vorba, mai pasiv? Si cine zicea ca fiintele umane se coc vreodata? Poate doar imbatranesc.

Julian Barnes – Anglia, Anglia

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply