0
2 In Uncategorized

Asociatia pentru Sustinerea Agriculturii Taranesti – primul cos – cu bune si cu rele

Am povestit eu mai demult detalii despre proiectul ASAT si anume Asociatia pentru Sustinerea Agriculturii Taranesti.

La data respectiva ma intalnisem cu domnul Jivu – cel care se ocupa de legumele noastre si semnasem contractul cu el. Urma sa ne intalnim in vara pentru a primi cosul de legume saptamanal. Si iata ca dupa multa asteptare, a venit marea zi in care am fost sa ridic primul cos de legume.

Despre proiect insa am o mare nemultumire.

Domnul Jivu este un domn in varsta care se ocupa de agricultura. Am tinut destul de mult legatura cu el in perioada asta si imi era drag sa-l aud cum imi povesteste de vreme, de rasadurile de rosii, de grindina sau de seceta.
Dar domnul Jivu nu poate sa se ocupe si de legatura cu clientii. Si nici nu pot avea pretentia ca el sa lase balta lucrul in gradina pentru a-mi trimite mie mailuri de notificare.

De acest aspect ar trebui sa se ocupe cei platiti din fonduri europene sa faca asta.
Au avut loc doua intalniri: una in Timisoara si una la Belint, acasa la domnul Jivu. Nu am fost informata de nici una dintre aceste intalniri, ci am aflat ulterior cand l-am sunat chiar eu pe domnul Jivu sa mai aflu vesti.

Intr-adevar, sa te asiguri ca o mana de oameni primesc un mail sau un telefon este o munca intensa si istovitoare. Nu putem avea pretentia ca responsabilii de un proiect sa se asigure ca din moment ce am un contract, am platit niste bani, mi-am dat toate datele de contact, inseamna ca sunt demna si eu de o amarata de informare.

Sa zicem ca daca esti un vechi membru ASAT si mai stii cum merge treaba, mai accepti sa nu fii tinut la curent cu evenimentele organizate pentru informarea celor care platesc!
Dar cand esti un proaspat membru, in primul an, cand nu stii ce si cum se face, mi se pare o indolenta absoluta sa nu te intereseze de clientul respectiv.
Pentru ca in definitiv sunt un client, care platesc un serviciu si sustin si eu in mica masura un proiect pentru care ei sunt platiti.*

In fine.

Partea buna este mult mai importanta.

Dupa cum spuneam, am tinut legatura direct cu domnul Jivu si pentru ca l-am sunat foarte des am reusit sa aflu si cand pot sa ma duc sa-mi ridic cosul de legume.
Domnul Jivu ne-a asteptat vesel si ne-a strans mana cu caldura, avand o rabdare incredibila sa explice fiecarui om in parte cum se procedeaza: in sala erau intinse legumele si pe perete era lista de legume corespondente unui cos mare sau unui cos mic.

Ceea ce m-a impresionat a fost faptul ca fiecare om mergea in sala si lua ceea ce platise. Nimeni nu venea sa se uite ce si cat a luat, daca e cinstit sau nu.
Aceasta incredere in oameni m-a impresionat si m-a facut sa ma simt, macar pentru o jumatate de ora, intr-o lume mult mai buna.

La plecare am mai semnat un contract si pentru fructe primite de la o livada din Periam.

Ajunsa acasa si facand un calcul elementar am constatat ca prin acest proiect, nu numai ca primesc legume si fructe proaspete si de sezon, ci si economisesc o gramada de bani. Diferenta de pret fata de piata este considerabila.

De acum toata vara am asigurate fructe si legume si planific sa ajung sa il vizitez intr-o zi si pe domnul Jivu la el acasa, mai ales ca mi-a tot repetat ca oricand suntem primiti cu drag la el! 🙂


*L.E. La scurt timp am primit un mail de la ASAT sa mi se ceara datele de contact. La 2 minute dupa ce am raspuns la mail, am si fost sunata de coordonatoarea proiectului pentru a-si cere scuze pentru greseala si pentru a-mi explica de ce exact a putut aparea aceasta problema.
Concluzia: s-au miscat repede desi este sambata seara si eu una ii iert de neatentie 🙂

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply
    vic
    15/06/2009 at 10:59

    mitza unde-i?

  • Reply
    Cârtiţoiu`
    16/06/2009 at 07:10

    Enjoy! 🙂

  • Leave a Reply