Un animal de companie se educa si te educa. Iar de cand, lui Aldo i s-a alaturat Mara, perspectivele au suferit usoare modificari.
Avand in casa si caine si pisica este un experiment interesant.
Obisnuita cu mentalitatea canina si stiind ca nu am o slabiciune in mod deosebit pentru pisici, am privit cu spaima si scepticism venirea Marei in micuta noastra casa. In prima seara/noapte mi s-a parut un matz mic si jigarit, cu ochi de o culoare prea ciudata, slab si ingrozit de mine si de monstrul alb care ar fi dat orice sa navaleasca peste ea.
Incet, incet (cu multa rabdare si tact din partea mea si – de ce sa minimalizez rolul lui Aldo?- a lui Aldo, Mara s-a apropiat de el. L-a urmarit zile in sir de pe birou, pana intr-o zi cand coada neobosita a lui Aldo a devenit suficient de atractiva pentru a ii anula spaima.
Si de atunci cei doi au devenit nedespartiti. Devine evident ca Mara e mai atasata de Aldo decat de mine, probabil din simplul motiv ca el se joaca oricand are ea chef. „Joaca” se prezinta mai degraba ca o batalie corp la corp, in care cei doi se inlantuiesc si se tavalesc unul pe altul. Din invalmaseala aceea de ghemotoace de blana mai apar doua cozi – una neagra si una alba – fluturate cu veselie.
*Later edit: aproape ca pot anula ce am afirmat mai sus.
Pentru ca a venit sorocul, i-am facut azi baie lui Aldo. Toate bune si frumoase, l-am sapunit bine, l-am inglodat in spuma cu parfum de levantica, Aldo a atipit relaxat in vana in timp ce il scarmanam temeinic. Dupa cum spuneam, totul a decurs conform obiceiului.
Si ii dau eu drumul lui Aldo din baie si raman in urma sa sterg baltile de dupa el. Si aud zgomote ciudate. Scot curioasa capul din baie: Mara fugea disperata si haotic prin casa. S-a izbit de geamul din bucatarie, s-a intors val-vartej in camera, s-a ascuns pe sub pat, a iesit de acolo de parca il vazuse pe insusi Necuratul, a fugit dupa dulap, impleticindu-se brutal in cablurile de la calculator, apoi, cu o ultima izbitura, a iesit pe balcon.
Aldo, pleostit, nemiscat o privea buimac. Eu la fel. Am urmat-o pe balcon, unde se retrasese in coltul cel mai indepartat, cocotata pe un cactus!!!
Singura explicatie e ca nu ii place noul miros a lui Aldo.
A ramas in balcon ore bune, tremurand pe pervaz. Nu mai toarce, indiferent cat de mult o scarpin. Sta cu ochii inchisi si respira agitat ori de cate ori ii aude gherutele lui Aldo pe parchet.