Inca inainte sa incep sa citesc cate ceva pe acest subiect, daca cineva imi punea aceasta intrebare, raspundeam sigura pe mine: da.

 Este un raspuns de bun-simt, intuitiv, chiar daca nu aveam argumentele medicale care sa il sustina.Organismul uman, atat de profund interconectat, nu poate raspunde la hrana doar din prisma papilelor gustative si al stomacului.

Hrana il influenteaza in cele mai marunte detalii fizice.
Si atunci de ce ar fi exagerat sa luam in calcul si faptul ca, in functie de ceea ce alegem sa consumam, si creierul poate fi afectat? ….sau vindecat.
Si pornind de aici, de ce sa ignoram ideea ca si starile emotionale ne sunt influentate de ceea ce mancam?
 Insa, inainte sa trec mai departe, vreau sa clarific ceva. Nu sunt medic, nu sunt nutritionist si nu am vreo pregatire de specialitate.
Dar sunt mama si incerc, atat cat reusesc, sa aleg ce este mai bun pentru copiii mei.
 Balanta este foarte fina si vremurile in care traim nu ne fac misiunea mai usoara. De aceea, nu sustin ca si reusesc mereu sa ne asigur alimentatia pe care mi-as dori sa o avem, ci doar incerc, pe cat se poate, sa ofer cat de des cu putinta o alimentatie sanatoasa.
 De asemenea, nu vreau sa discut alegerile alimentare ale nimanui. Stiu ca este o moda, de la raw la paleo, si multa lume se infierbanta usor pe subiectul asta. Nu ma intereseaza aceste dispute, noi alegem o cale mai de mijloc si incercam sa invatam cate ceva din fiecare curent: fetita mea se bucura in aceasi masura de mocovii cruzi si de supa de oase.
Banana Sushi – reteta aici
 Zaharul 
Probabil aceasta este cea mai cunoscuta cauza a hiperactivitatii la copii. Cu toate acestea, vedem peste tot in jur copii care consuma foarte multe dulciuri. Acadele, ciocolata, bomboane, prajituri.
Consumul acestora a devenit sinonim cu copilaria.
Si azi o mai suprind pe bunica privind cu mila spre Natalia, convinsa fiind ca o privam de o mare bucurie pentru ca nu ii oferim ciocolata. Sau – si imi amintesc mereu cu furie de aceasta scena – farmacista consternata ca fetita mea de 3 ani nu stie sa suga bomboane.
Dar nu acestea ar fi marele bau-bau.
Problema care apare in dieta copiilor este ca de obicei, pana ajung la desertul oficial, ei deja consuma o oarecare cantitate de zahar. Zaharul este prezent in majoritatea produselor din comert, unde poate nici nu va asteptati. Daca va asteptati sa gasiti zahar in paine, poate o sa va surprinda ca zaharul este prezent si in iaurt.
Solutia ar fi sa fiti atenti la ceea ce consumati si sa evitati pe cat posibil produsele semipreparate. Desi poate ar trebui, eu (inca) nu spun un „nu” total zaharului, dar prefer sa fiu in situatia in care sa aleg raul cel mai mic: decat o ciocolata, mai bine o prajitura de casa. Macar stiu exact ce contine.

Lactatele, glutenul si alergiile 
Aspecte mai putin cunoscute sunt cele legate de reactia organismului, din punct de vedere comportamental, fata de alergiile alimentare.
Se pare ca atunci cand organismul trebuie sa lupte cu „asaltul” unui aliment care ii face rau, fie va avea o reactie evidenta si fizica, fie reactia va fi una de natura comportamentala, reflectie a disconfortului intern.
 Dieta in boli neurologice 
 Rasfoind cartea Asociatiei Dravet, am citit cu surprindere marturiile mamelor care au reusit sa obtina rezultate foarte bune in tratarea bolilor neurologice (epilepsiei in acest caz), apeland la o dieta ketogenica (bogata in grasimi sanatoase). De fapt, acesta a fost si scopul mamelor de la Asociatia Dravet: de a publica o carte cu retete din dieta ketogenica, adaptate pentru copii, pentru a populariza aceasta metoda de tratament.
(Cartea o puteti cumpara de aici)
De asemenea, dieta ketogenica pare sa duca la ameliorarea simptomelor si la copiii cu autism si la copiii suferind de mult-discutatul ADHD.
(*un alt articol despre autism si alimentatie gasiti si aici)
Bomboane cu nuci – reteta si cateva sfaturi despre ce se ascunde pe etichete gasiti aici 
Asadar, legatura dintre alimentatie si delicatele sinapse din creierul nostru sunt tot mai evidente.
Poate veti citi acest articol si il veti inchide apoi, speriate de a face schimbari prea mari, probabil obosite de lupte la masa, de mofturosi, cedand epuizate in fata linistii initiale aduse de satisfacerea unei pofte de dulce.
 Dar daca nu e nevoie de schimbari mari si radicale? Din prima 🙂
 De ce nu incercati metoda pasilor marunti.
 De exemplu, faceti-va un obicei din a oferi gustari cu fructe dulci. Puteti trisa la inceput (daca situatia e disperata) si sa razaliti peste ele putina ciocolata. Cantitatea consumata va fi infinit mai mica decat daca o oferiti ca atare si macar veti contrabalansa cu putine fructe. Si puteti chiar plusa putin, folosind ciocolata neagra, mult mai sanatoasa si cu mult mai putin zahar.
 Sau incercati sa implicati copilul cat mai mult in bucatarie. De la sarcini simple (de exemplu, daca isi va curata el singur portocala sau isi va toca singur o salata de fructe, sansele sunt infinit mai mari sa si manance din ea), pana la mici retete care necesita un pic si ajutorul vostru (sa pregateasca o pasta de branza cu verdeturi pentru un sandwich sau chiar si o prajitura simpla cu nuci sau fructe).
Nu uitati ca toate se leaga. Si chiar daca pregatirea prajiturii poate dura putin mai mult, este foarte probabil sa descoperiti in schimb un copil mai linistit, mai cooperant si mai deschis la a consuma mancare sanatoasa.