0
5 In Uncategorized

5 motive sa adopti un catel



1. Salvezi o viata


Niciodata nu am fost mai constienta ca viata unui animalut este in mainile mele decat in ziua in care l-am descoperit pe Dodo sub masina si am luat-o pe Lulu dintr-un depozit de fiare vechi. Suferinta din ochii lor, suferinta care se vedea in priviri dar si in oasele care impungeau nemiloase prin piele sau prin motorina care le acoperea blanita, m-au schimbat definitiv.

Sunt animale fara aparare si fara sa isi imagineze ca exista o alta viata in afara de suferinta care au cunoscut-o de la nastere. Lulu probabil nu a stia cum e sa nu fii scaldat in motorina si sa nu ai pielea arsa, iar Dodo nu stia ce inseamna sa fii satul. Si nici unul dintre ei nu stia ce inseamna o mangaiere.

2. Dragoste si devotiune fara margini

Cand incep sa prinda incredere in tine, cand cresc si se pun pe picioare, descoperi ca au atata dragoste de oferit incat nu credeai ca o inima atat de mica poate cuprinde asa sentimente intense. Te soarba din priviri, se uita la tine cu recunostinta eterna si iti dau impresia ca nimic in lumea asta nu este mai important pentru ei decat prezenta ta.

In momente de criza, cand nu mai pot sa o tin in frau pe Lulu din cauza gabaritului ei, ii mai dau cate o palma peste fund. Actiune inutila as zice, pentru ca palma mea este miniaturala pe spatele ei si lovitura nu pare sa treaca de stratul bogat si involburat de blanita. Totusi ea se tranteste jos, si fara sa piarda nici un gram de bucurie, se taraste pe burtica la picioarele mele si da fericita din coada.
La fel ca si Dodo, ei nu cunosc notiunea de a fi suparati pe mine. Pur si simplu nu au manifestat nici o secunda nervozitate sau agresivitate fata de nici o actiune a mea.

Daca Aldo nu imi permite nici sa il spal pe bot fara sa se zbata suparat, Dodo sta cu botul pe labe nemiscat sa ii ard si sa ii smulg o capusa de pe ureche.

Cu un caine primesti o lectie pretioasa despre incredere. Brusc ai pe cineva care are incredere in tine nemarginit. Cineva care nu se indoieste de tine nici macar cand resimt durere fizica.
Si Dodo si Lulu suporta orice operatiune care vine din partea mea.

Cand i-am dat la Lulu vaccinurile ne-am pregatit ca pentru un razboi. Dan trebuia sa o imobilizeze, am strans bine cureaua in jurul gatului si eu urma sa ii fac injectia. Actiuni inutile, Lulu ne privea cu ochi mari si mirati: nu a schitat un gest de neincredere.
A doua injectie i-am dat-o libera fiind. Ea s-a oprit din joaca, a asteptat rabdatoare sa ii fac injectia si si-a vazut nestingherita de joaca. Nici un moment nu s-a indoit ca ceea ce ii fac eu nu este bine!

3. Protectie

O scena memorabila mi-a ramas intiparita in memorie.
Ma intorsesem acasa si scoteam cumparaturile din masina. Un tir se apropia de casa noastra. Dodo a observat tirul si brusc pe fata lui s-a intiparit groaza. Intorcea capul rapid de la tir la mine si inapoi si devenise evident ca pentru el tirul era o amenintare. Ba mai grav, ceva ce ma ameninta pe mine. Si s-a napustit la tir cu o furie oarba, sa sfasie rotile monstrului care ma ameninta pe mine.
Dupa ce tirul a trecut, pericolul disparuse, Dodo s-a intors la mine cu coada ridicata mandru, fluturans in vant, s-a oprit sa imi apuce usor degetele cu dintii si a trecut mai departe spre casa. Mi-au dat lacrimile de recunostinta.

4. Te schimba

Cand ne-am mutat la curte aveam planuri marete. Vroiam sa ne luam caini de rasa, care mai de care mai scump. Am si vizitat canise, cantaream optiuni.


Acum radem cand ne gandim in urma si in timp ce admiram animalele din curte ne intrebam cu ce poate fi mai frumos un rottweiler fata de Lulu? Poate el oferi ceva in plus? In afara de un raspuns snob, nu, nu poate!
Prezenta lor in viata noastra ne-a facut mai buni, mai calmi, mai deschisi. Nu putem trece pe langa nici un catel fara sa nu ne implicam intr-un fel sau altul. Am devenit atenti la toti cateii anonimi, abandonati si singuri. Am invatat sa fim veseli si sa nu ne mai facem sperante ca hainele noastre nu vor avea urme de labute murdare.


Noi avem deja ritual si abia asteptam ora la care iesim toti in curte. Fie ploaie, fie vant, suntem prezenti cam la aceleasi ore in curte. Si joaca incinsa, veselia lor, bucuria ca ne vad, ca primesc cele cateva minute de atentie, fac din aceste iesiri punctele de referinta ale zilei.

Si cand suntem in casa, ii pandim de pe geam. Ne uitam la ei cum se joaca sau cum latra la gard. Ne uitam cum Dodo doarme dus pe scari sau cum Lulu aduna din curte crengute si smocuri de iarba pentru a le insira pe terasa.

5. Nu alimentezi o afacere plina de cruzime


Am povestit despre canisele care fac din cresterea animalelor o afacere profitabila, dar dezvolta astfel un veritabil sistem de chiunuire si maltratare a animalelor.
Din pacate, cumparand animale de rasa alimentam aceste afaceri si proliferam problema animalelor de rasa.
De cele mai multe ori, cumparand un animal de rasa te pomenesti cu un animal bolnav si slabit. Din cauza imperecheriilor succesive si fara discernamant, rasele sunt slabite si devin foarte fragile. De aceea foarte multi proprietari se pomenesc ca acei doi ochi umezi care ii priveau din vitrina unui pet-shop aduc dupa sine mai multe probleme decat o gaura in buget de 15-20 de milioane. Catei atat de bolnavi incat mor in primii ani de viata, carora le cedeaza sistemul digestiv sau incheieturile, caini care sunt sensibili si la aerul inspirat, care nu au sistem imunitar si care nu se dezvolta normal.


Fara indoiala, sunt foarte multi catei vagabonzi foarte bolnavi. Dar cel mai adesea ranile lor sunt de suprafata, nu cronice. O rana infectata, o infectie fungica tratabila.
Cateii metisi sunt robusti si puternici. Animale sanatoase si rezistente, care nu costa nimic sa fie adoptate si cel mai probabil singura ingrijire medicala necesara vor fi sterilizarea si vaccinurile.

You Might Also Like

5 Comments

  • Reply
    Roxana
    12/05/2010 at 10:58

    Emotionant text si extrem de adevarat! Sunt superbi cateii vostri si va doresc sa fiti sanatosi cu totii, sa va puteti bucura cat mai mult unii de ceilalti!
    Sunt intru totul de acord cu ceea ce ai spus si mi-ar placea ca intr-un viitor apropiat sa pot face mai multe in privinta animalelor abandonate si sa pot, la randul meu, sa adopt un caine sau mai multi. Din pacate, pana acum, n-a fost posibil, desi recent am crescut cu biberonul 7 frati carora le-am gasit, cu multa lupta si deznadejde uneori, familii iubitoare.
    In ce priveste cainii de rasa, din pacate, multi si-i doresc dintr-un motiv 'simplu': pur si simplu ca posesiune, alaturi de masina, casa, chiar si copil… 🙁
    Daca ar alege caini vagabonzi s-ar simti inferiori vecinilor care conduc mercedes (=labrador, rotweiller etc.). Calitatea cainelui (a se citi rasa si pret) este cea care ii innobileaza si pe ei si nu invers…
    Toate cele bune!

  • Reply
    DiAnais
    12/05/2010 at 11:04

    Ce frumos le spui tu!: ) Si ce mare a crescut Lulu!!

  • Reply
    ama
    13/05/2010 at 05:33

    @Roxana – da, din pacate pentru multi cainele este un moft si un motiv de bravada. E nevoie de multa educatie pentru a invata ca nu rasa face sufletul unui catel!

    @ DiAnais – vai, si are abia 5 luni! imi e si groaza ce vitica o sa devina :))

  • Reply
    Lavinia
    13/05/2010 at 07:42

    You made my day :). Am doi catei adoptati si ma amuz de fiecare data cand sunt intrebata pe strada "ce rasa sunt?". Intotdeauna raspunusul meu – "sunt metisi" – este intampinat cu executarea unui arc circumflex al sprancenelor si un zambet usor dispretuitor. Se pare ca pentru unii e nevoie de eticheta D&G si pe catei. Pacat! Mi-ar placea ca postul tau sa puna pe ganduri pe cei ce eticheteaza totul, pe cei ce au catei de rasa, dar sustin violenta fara de cei fara stapan doar pe motivul ca le este frica pentru bibeloul din dotare ce are acte. Traim intr-o tara in care marea majoritate sufera de snobism cronic, inclusiv cei ce nu si-l permit si e trist.
    Sa-ti traiasca "piticii", sa fie sanatosi si sa te bucuri de ei! Este unul dintre blogurile pe care le citesc mereu cu cea mai mare placere si am numai admiratie pentru "proprietara" lui.

  • Reply
    ama
    15/05/2010 at 06:02

    @Lavinia – iti multumesc mult de tot 🙂
    mai e nevoie de foarte multa educatie la noi. dar am speranta 🙂
    de exemplu ieri intr-o piata mare din Timisoara am vazut un catel din cel mai banal soi posibil. Din aceia care vezi la fiecare colt de strada. Doar ca el se tinea mandru prin multime dupa o domnisoara si cand m-am uitat mai atent la el am vazut o zgarda si cu un medalion superb, cu model foarte complex, si cu ceva scris pe el.
    M-a uimit complexitatea medalionului si eu am simtit ca stapana i l-a pus intentionat. Sa atraga atentia cat de frumos este catelul si mai ales cat de important este pentru ea un caine atat de banal in aparenta.

  • Leave a Reply